În general, încerc, în toate acțiunile mele, să despart omul, cu bunele și relele sale, de munca sa. Cât timp nu sunt afectat de manifestările sale din viața privată, de ce să mă intereseze sau să afecteze felul în care eu privesc munca acelui om?

Acum niște ani am aflat că Tom Cruise i-a mâncat plancenta lui fie-sa. Ok. Face parte din biserica scientologică. Ok. Afectează cum mă uit la Misiune imposibilă sau Jack Ryan? Îi minimizează cumva eforturile de actor și cascador? Desigur că nu. Prin urmare, să fie sănătos, nu e problema mea.

Dar ce faci când ce face omul acela este, de fapt, un monstru? Cum faci, cum mai apreciezi munca lui Bill Cosby, care era, la un moment dat, comendianul meu preferat, după ce afli că omul era violator în serie? Cum te mai uiți la filmele lui Roman Polansky, când omul era ocupat să violeze copii? Mai poți face diferența, te mai poți lăsa pradă imaginii și imaginației, când știi că omul care a făcut acea operă, după ce lucra ziua, se ducea seara și penetra niște inocenți?

Aici e o mică dilemă, mai ales în zilele astea, cu #metoo. Johnny Depp, vai, a bătut-o pe nevastă-sa, ce monstru, să nu mai joace în niciun film. După care am aflat că, de fapt, aia îl bătea și după aia făcea mișto de el că nu rezistă să ia bătaie, cum ar trebui să facă un bărbat adevărat. Kevin Spacey oh, l-a atins pe plă pe un domn acum 30 de ani și tipul nu mai poate ține în el, a trebuit să facă reclamație. Omul scos din cel mai mișto serial al ultimilor ani, cariera distrusă, după care, surpriză, reclamația nu a mai fost, procesul nu a mai fost, se pare că tipul era un nebun care, între timp, s-a sinucis.

Cum faci diferența? Cum poți diferenția răul real, suprem, de arivistele care vor bani cățărându-se pe valul de moment al unei mișcări?