Scris de Joyanna

Vad uneori o mina de nemultumiti pe-aici: ba ca nu plac pozele de week-end, ba ca aia care scriu guest- posturi sint insipizi, ba ca prea multa politica, ba ca nu e destula cultura….
Copilasi, eu as zice sa aveti grija ce va doriti, ca s-ar putea sa se indeplineasca…
Povestea Grigore Bajenaru ca pe la sfirsitul secolului trecut era o cafenea pe Calea Victoriei, aproape de Capsa, numita Cafè de la Paix, dupa o cafenea celebra din Paris. Era un local de lux, in care poposeau trecatorii sa-si mai traga sufletul dupa plimbare si admirat vitrinele (fiecare dupa punga) . Aici obisnuia sa-si intilneasca amicii Ion Luca Caragiale (dramaturg, berar falit, fin psiholog al maselor, farseor)
Intr-o zi, sedea la masa impreuna cu citiva amici, sorbindu-si care frapèul, care marghilomanul, cind unul intreaba:
-Iancule, tu care le stii pe toate, de ce si-or fi botezat astia pravalia Cafè de la Paix, in frantuzeste? Nu puteau sa-i spuna neaos Cafeneaua Pacii?
-Eh, de ce? De moftangii! ca sa impresioneze clientela!
-Da’ oare o fi vreo asemanare intre asta si aia de la Paris?
-N-as crede! In orice caz, la aia n-ai sa poti bea o „turceasca” gingirlie cu coniac, ca la noi, asta e sigur!
– Ah, ce fericit as fi, nene Iancule, sa beau o cafea, cum o fi, frapè sau la filtru, la adevarata Cafè de la Paix , la Paris! Atit sa stau si eu la o masa, cit sa beau o cafea si p-orma sa plec, da’ sa stiu c-am facut treaba asta! N-as mai dori nimic altceva!
– Fugi , ma d-aici, ca glumesti, nu stii ce spui! raspunde Caragiale.
-Parol, coane Iancule! Nu-mi trebuie mai mult! Dar daca n-am posibilitatea… Cu ce bani?
-Si eu zic la fel! vorbi celalat amic.
-Dar ati merge daca v-as face eu cinste c-o cafea la adevarata Cafè de la Paix, in conditiile in care ati spus voi?
– Ba bine ca nu! Maninci, calule, ovaz?
-Bine, pregatiti-va atunci de plecare!!
-Cum??? Faci dumneata una ca asta pentru noi?
-De ce nu? Ce mare lucru e sa va tratez cu o cafea?
-Pai nu e numai cafeaua, nene Iancule… grosul e drumul, ca e scump al dracului ! De unde sa scoatem pitacii?
-Dar cine v-a pomenit ceva, nepricopsitilor, de drum? Cind va invita Caragiale la Paris sa beti o cafea , e de la sine inteles ca va plateste si drumul, nu? Ati uitat de mostenirea grasa care mi-a cazut pe cap?
-Ahh, asa da…. rasuflara cei doi usurati si fericiti
-Azi e marti, vineri plecam la Paris cu expresul.
Facute formele pentru calatorie, in dimineata stabilita cei trei urcara in tren.
-Spun drept, nene Iancule, pina in ultima clipa am crezut ca ne faci o farsa!
-Ce, sinteti copii? Cu voi sa fac eu farse? Se poate? Aia, mai tirziu!
– Cum adica?
-Eh, am aruncat si eu o vorba, acolo! zimbi mefistofelic Caragiale…
Coboriti din tren in „Gare de Lyon”, urcara intr-o trasura .
– Au Cafè de la Paix! ceru Caragiale.
Trasura porni pe strazile largi, bine maturate si dupa citeva ocoluri lungi, ajunsera.
Au fost comandate trei cafè frappè, sorbite cu incetinitorul, pentru a prelungi placerea….Cind Caragiale a vazut ca nu mai ramasese strop de cafea in paharele inalte, a chemat ospatarul:
-Garçon !
Bucuros, unul din cei doi amici intreba:
-Mai luam cite una?
-C-esti copil? se prefacu mirat Caragiale. Am chemat la plata!
-Cum, nu mai stam?
-Pai la ce sa mai stam? Ati uitat ce dorinta ati exprimat? Ca eu imi amintesc perfect! Corecteaza-ma daca gresesc: ” Atit sa stau si eu la o masa, cit sa beau o cafea si p-orma sa plec, da’ sa stiu c-am facut treaba asta! N-as mai dori nimic altceva!” Este asa sau nu? Tii minte ce ti-am raspuns eu?
-Da, ” Fugi , ma d-aici, ca glumesti, nu stii ce spui!”… Ei si ce, doar nu s-o face gaura-n cer daca mai stam o ora-doua, mai luam ceva… ! Platim noi!
-Aveti dreptate bibinacilor, gaura-n cer nu se face, dar eu socot ca e frumos sa ne pastram cuvintul! Asadar..
-Macar sa ne plimbam putin cu birja, sa vedem si noi…
-Sa ne duca la gara? Asta, da!
-Asa repede? Nu dam si noi o raita prin Paris? Ce naiba?
-Ah, daca tineti mortis, n-aveti decit…. Insa imi dati voie ca eu sa ma intorc la Bucuresti!
-Si noi cu ce plecam?
-Cu ce-ati venit! Cu trenul!
-Glumesti?
-Sint foarte serios!Mergeti sau ramineti aici? Ca eu plec!
-Stai, ca venim si noi, raspunsera bosumflati. Ca noua nu ne-a picat pleasca pe cap, ca sa facem apoi pe-a tiranii cu amicii… Off, ca sanchiu esti, zau asa, sucit precum Canuta, l-ai facut dupa asemanarea dumitale! Mare e gradina Domnului!
-Asa…. v-ati facut cheful pe banii mei si-acum ma luati la trei parale! Mi-am respectat cuvintul dat, sau nu, mai papugiilor? Asa-mi trebuie daca-mi pun mintea cu doi damblagii lipsiti de seriozitate! Ce deziluzie! Si eu, care-mi pusesem in gind , asa, de comparatie, sa va iau la Berlin cu mine saptamina viitoare, ca sa vedeti cum e o berarie nemteasca, sa beti bere rece à la Pilsen si sa mincati cremvursti cu mustar!!! Dar v-ati lins pe bot, nu mai pupati!
Birfitorii incremenira o clipa, apoi schimbara glasul:
-Cind ne iei la Berlin, nene Iancule? Sa traiesti o mie de ani!
-Ad calendas graecas!
-Cind vine asta?
-La pastele cailor, natantolilor! Hai la Bucuresti!