Despre ce nu se vorbește când e vorba de emigrare

Scris de Dordezbor

Cand se vorbeste despre emigrare, punctele principale de discutie sunt cam urmatoarele:

  • Cati bani trebuie sa ai inainte de a te muta?
  • Cat de greu sa gasesti de munca fara sa vorbesti limba tarii respective?
  • Care e salariul minim/mediu?
  • Cat de greu sa gasesti un apartament de inchirat?
  • Cat o sa te coste chiria?
  • Cum functioneaza birocratia in tara/orasul respectiv?
  • Cum este sistemul educational?
  • Ce fel de ajutoare sociale ofera statul si cum poti aplica?

Toate lucrurile astea sunt extrem de importante cand iei decizia de a emigra, dar mai exista o parte despre care se vorbeste prea putin, spre deloc.

Sa incepem cu inceputul

In vara lui 2017 o companie din Germania m-a contactat pentru ca doreau sa angajeze un Project Manager (non-tech) si mi-au vazut profilul pe LinkedIn. La momentul ala nu imi cautam de munca in mod activ, iar gandul emigrarii era doar undeva vag in mintea mea. Am zis ca macar experienta interviului si tot ar fi interesant, asa ca am acceptat sa avem o discutie. Procesul de recrutare a presupus sa trimit un video raspunzand la niste intrebari, o convorbire telefonica si un interviu de 3 ore in sediul lor. Toate astea s-au intamplat in decurs de 1 luna. Spre finalul lunii Iunie imi depuneam demisia, iar la finalul lui August m-am mutat in Germania. A fost totul extrem de rapid si neasteptat, iar entuziasmul aventurii ce urma sa inceapa nu m-a lasat sa vad altceva decat partile bune.

O sa sar peste partile tehnice ale mutarii si acomodarii (adica raspunsurile la intrebarile de mai sus) si o sa sar peste cum a decurs primul an in Germania. Primele 12 luni intr-o tara noua sunt un amalgam de sentimente, un fel de “De la Extaz la Agonie”. Totu-i minunat si groaznic in acelasi timp, iar din cauza asta oricum nu iti dai seama cand trece timpul. Dar esti sincer fericit si nu ai motive sa te intrebi daca ai luat decizia corecta.

Un an mai tarziu

Dupa ce trece sentimentul de “luna de miere” si te simti acomodat si din ce in ce mai confortabil, incepi sa vezi partea mai putin fabuloasa a tarii, a orasului si a noului sistem in care traiesti. Iar apoi incepe sa iti fie dor! Intai ti se face dor de chestii stupide ca branza de burduf sau cine stie ce tip specific de chips-uri. Esti obosit sa tot deschizi google translate ca sa intelegi ingredientele dintr-un produs. Apoi ai vrea sa te uiti la un film, dar nenoricitii astia dubleaza in limba lor si strica tot. Mai trece ceva timp si te suna prietenii sa te anunte ca urmeaza sa aiba un copil si te intreaba cand mai treci prin tara ca ar vrea sa faca un party si poate reusesti sa ajungi. Apoi ceialalti prieteni buni ai tai se insoara, iar altii fac botez. Si te trezesti in situatia in care trebuie sa alegi intre a merge intr-un concediu cu sotul/sotia undeva unde v-ati dorit mereu sau mergeti in tara ca sa sarbatoriti toate lucrurile minunate care se intampla acolo. Si mergeti in tara pentru ca acolo e familia si acolo sunt toti prietenii. Si te intorci cu inima putin franta pentru ca iti dai seama ca traiesti intre 2 lumi si nu esti niciodata 100% intr-o parte sau alta. Partea asta este grea, dar frumoasa in acelasi timp pentru ca te bucuri ca poti sa ajungi la evenimentele importante si te bucuri ca poti sa pastrezi legatura cu toti oamenii importanti din viata ta.

 

Cand te pocneste realitatea

Partea cea mai grea a emigratului este cand primesti telefonul ala care nu iti aduce vesti bune. Raspunzi la telefon si auzi o voce tremuranda care iti da cea mai groaznica veste: o persoana extrem de draga tie a murit acum cateva ore. Si stai cu telefonul la ureche si nu stii ce sa zici, cum sa zici si toate gandurile ti se amesteca in cap. Inchizi telefonul si incerci sa iti dai seama ce poti face. Te uiti dupa bilete de avion, orice zbor in urmatoarele 2-3 zile te costa de la 1000 euro in sus, simiti cum ametesti si nu poti sa respiri. Iti suni familia inapoi si incerci sa afli cand e inmormantarea, poate sa gasesti o combinatie de zbor ceva mai ok. Ti se spune sa stai linistit unde esti ca asta e viata, nu te da de 7 ori peste cap ca sa ajungi. Toata lumea intelege ca e scump si complicat sa ajungi asa din scurt intr-un orasel mic din Romania la sute de km distanta de un aeroport international.
Te uiti la contul bancar, te mai uiti o data dupa variante de zbor si cedezi. Ramai “acasa” pentru ca e greu sa iti iei liber de la munca, efortul financiar ar fi prea mare si te intrebi daca psihic poti trece prin toate astea.

Revenind la exemplul meu concret, in ultimele 30 de zile am pierdut 3 persoane extrem de dragi din familia mea. Au murit pe rand si pe neasteptate la cate 2 saptamani. In ultimele 30 de zile am primit de 3 ori acel apel care m-a paralizat. Am senzatia ca traiesc un fel de cosmar din care nu reusesc sa ma trezesc.

Nu ne gandim in general la moarte, in special la moartea oamenilor dragi noua. Este firea umana, ne e frica de moarte si nu ne gandim la ea prea mult pentru ca e prea greu. Dar, cand emigrezi, faptul ca nu te-ai gandit niciodata ca oamenii pe care ii iubesti ar putea sa moara curand o sa te pocneasca de 1000 de ori mai rau. Nu esti niciodata pregatit pentru astfel de vesti, psihic si emotional este aproape imposibil sa te pregatesti (chiar daca te astepti), dar te poti pregati financiar sau cu un plan pentru cazuri exceptionale.

Unde voiam sa ajung cu toata povestea asta? Cand va ganditi la emigrare mai puneti-va cateva intrebari in plus, s-ar putea ca pe termen lung sa va ajunge mult mai mult decat va inchipuiti acum.

  • Cat de repede pot ajunge in orasul natal?
  • Cat de scump este sa calatoresc pe neasteptate acasa?
  • Cat de repede pot pune bani de o parte pentru calatorii neprevazute si urgente?
  • Sunt dispus sa renunt la concedii (sau sa am concedii mai scurte) ca sa calatoresc in tara sa imi vad familia si prietenii?
  • Pot familia si prietenii sa calatoreasca si sa vina in vizita la mine?

114 comentarii

  1. #1

    Nu se vorbeste? Hai sa vorbesc eu:
    Germania de 3 luni (Nürnberg). Primele 2 au fost destul de grele, pana am reusit sa.mi aduc sotia si pisica. De atunci e ca o vacanta continua, in ciuda jobului destul de solicitant.
    Sunt destul de pofticios si combin bucatarii internationale. Din Romania inca nu am gasit ceva ce sa.mi lipseasca. Telemeaua o regasesc in branza balcanica din orice hypermarket (Hintern de vaca sau Schaf de oaie). Bulgarische Schafkäse din Kaufland e mai buna decat orice telemea din Ro (opinie personala).
    Cu borsul de baut din Real (Brottrunk) a iesit o ciorba de era sa inghit si lingura. Verdeturile se gasesc toate la ghiveci, sa le culegi direct proaspete (80-90ct). Eu le folosesc doar o data, ca p.orma le rontaie pisica, dar nah…
    In rest, optiunile culinare sunt mult mai bogate, suficient sa incep deja sa nu imi mai pese de ceea ce mancam in tara. Nu poti fara sarmale? Cauti cel mai apropiat restaurant/magazin romanesc. Sunt in mai toate orasele mari. Sau unul rusesc, daca ai atata ghinion.
    Cu chipsurile intr.adevar au cam dat.o in bara astia, n.am nimerit nimic cat de cat apropiat macar fatza de Kettle Chips de la noi. In schimb, berea…
    Nu stiu cum iti cauti tu bilet de avion, dar eu daca vreau sa plec de acum in cateva ore spre Bucuresti, am de la 141 eur. Si nu e prima oara cand caut bilete pentru maxim a doua zi.
    Am venit cu un hard de 2Tb plin de filme si seriale, descarcat zi si noapte cu 2 sapt inainte sa plec. Trebuia sa te gandesti si tu, aici nu.ti permiti cu torrentele, iar la TV e cam acelasi rahat ca si la noi, dublarea nu ma deranjeaza, am ocazia sa aprofundez germana. Mare minus – sportul de la TV imi lipseste teribil. La carciumile cu Sky mi-e lene sa ma misc, mai ales ca e mult mai ieftina berea acasa.
    In rest, treaba cu rude, prieteni, nu mi se aplica, nu ma exprim. Padurea de la 5 min de casa, pistele de bicicleta de langa rau, infrastructura, aerul curat, respectul in trafic nu le dau pe nici o intalnire cu prietenii de 2 ore, ca apoi sa ma autodistrug in acelasi Bucuresti canceros.

    84

    • #2
      Arhi

      stii cum e, fiecare a vorbit despre ale lui. ea a spus ca i-au murit 3 rude in 3 saptamani si ca asta e ceva greu, tu ai scris despre cum bagi la maț, practic se compara si se egalizeaza la fix. gg u, mai vino cu experiente de astea on topic

    • #3

      El/ea a vorbit despre mai multe lucruri, iar eu am raspuns punctual, precizand clar unde nu mi se aplica. Faptul ca nu a cautat activ ci relocarea a fost o intamplare, plus cele 5 intrebari tip concluzie de la final – toate referitoare la legaturile cu Romania, pentru mine denota ca autorul nu este cea mai buna referinta pentru cine isi doreste cu adevarat sa schimbe prin emigrare societatea ce il/o inconjoara, iar eu am completat cu experientele mele pentru o oferi o imagine ceva mai completa celor ce au aceleasi nelamuriri pe subiect.
      ”Bagatul la matz” il consider un aspect foarte important cand faci o astfel de schimbare. Sa inteleg ca tie iti era egal daca o tineai pe Leberkäse si Sauerkraut cat ai locuit pe.acolo?
      Oamenii mananca de 3 ori pe zi, mortile apar destul de rar, si nu ne afecteaza pe toti by default. Si daca mai lasi si impresia ca un bilet de avion costa 1000 eur mi se pare incorect fatza de restul cititorilor. My 2 cents.

      70

    • #4
      Arhi

      nu, ea a povestit cum a ajuns acolo si de ce are gandurile astea. tu ai bananait 20 de randuri de aberatii despre cum mananci tu. ea are 2 ani de stat in germania, tu dupa 3 luni esti expert, ca orice roman.

      in imagine ai pretul cel mai jos ptr plecare maine din dusseldorf, zboruri directe, dus-intors, 2 persoane. probabil ai uitat, in timpe ce bagai la matz branza bulgareasca, ca trebuie sa te si intorci. si asta acum, cand nu este aglomeratie, nu in varf de sezon. mie mi-a murit tatal, anul trecut, pe 31 decembrie. eram in liverpool. doar dus, pentru 4 persoane, ma costa 1700 de lire.
      ce ar fi sa mancam cacat doar pe lucrurile despre care stim si sa ii lasam pe oameni sa isi povesteasca intamplarile. e ok, tu esti mai bun si tu stii mai bine. acum permite-ne sa ne vedem de treaba. mersi

    • #5

      Daca branza bulgareasca este mai buna decat orice telemea romaneasca, inseamna ca in ro ai stat pe langa fabrica de aracet.

      49

    • #6

      Eu vreau sa cred ca, daca ai fi fost tu in locul ei, drama aceasta nu s-ar fi intamplat

      16

    • #7
      Arhi

      Cristian, acest BARNA al romaniei

    • #8

      Asta merita niste minusuri. Iar ai stricat jucaria :D

      12

    • #9
      Arhi

      merita mai mult, sunt oameni care au stat turist in germania mai mult decat a stat el, dar stie la perfectie de toate. s-a dus acolo pe post de expert.

    • #10

      Alternativa la cei 1014 euro (dar numai daca se grabeste):
      Dortmund – Otopeni cu Wizzair, 160 euro
      Otopeni – Koln cu Blue Air, luni (1500RON = 317 euro). Sosire in Koln la 8.35, cu un pic de alergatura intarzie doar o ora la munca.

      28

    • #11

      Adaptarea intr-o tara nu e usoara. As putea zice ca e ca un transplant, dar daca cei din Europa se plang ce sa mai zicem de cei de peste ocean.

      Pentru filme o solutie ar putea fi Netflix care are subtitrari in diferite limbi sau IPTV. MFG IPTV (vezi https://boommedia.org/mfg-tv ) are si canalele din Romania daca cumva iti lipsesc.

      Cat despre transport daca esti in 2 poti venii cu autobuzul sau poti inchiria o masina ( vezi https://www.google.com/maps/dir/D%C3%BCsseldorf,+Germany/Bucharest,+Romania/@47.6582316,11.9502566,6z/data=!3m1!4b1!4m14!4m13!1m5!1m1!1s0x47b8c97bf1465907:0x42760fc4a2a73b0!2m2!1d6.7734556!2d51.2277411!1m5!1m1!1s0x40b1f93abf3cad4f:0xac0632e37c9ca628!2m2!1d26.1025384!2d44.4267674!3e3 )

      4

    • #12

      tot maine pt 100-150 euro si 4h extra ai tren dusseldorf-nurenberg airport. si sunt vreo 2-3 optiuni pe ora (simulare db.com). deci cu vreo 300 euro poti fi inapoi in romania. germania are totusi o retea bine pusa la punct de transport feroviar. trenuri dese, rapide si punctuale. poti gasi relativ rapid o combinatie de tren+avion low cost si nu pierzi mai mult de 3-4h extra.

      lufthansa da e scump si luat cu 1 luna inainte mai ales ca zboara doar frankfurt sau munich si d-acolo conexiuni.

      omu si-a povestit experienta personala, aia de 3 luni. peste 1 an posibil sa fie alta. peste 10 iar alta. daca pt el bagatu la mat e important, very good. nu toti avem aceleasi prioritati.

      din comentarii pare o problema ca omu a expus o experienta de doar 3 luni. din ce a scris eu nu vad ca s-a dat expert sau ca le stie pe toate (tocmai ca s-a focusat pe bagat la matz, pisici, torrente, sport). a expus fix 3 luni ale lui. i take it as it is

      66

    • #13

      @Teo:
      Tu ai inteles ca evenimentele nu sint povestite in timp real, adevarat?
      Ca descrie experienta acum, cind poate exterioriza. Esti gentil sa cauti solutii mai convenabile, dar ma tem ca e o cautare inutila, pentru ca nu stii care era situatia zborurilor la timpul respectiv. Daca biletele pentru perioada aia erau cumparate din timp de catre altii si avioanele erau pline, nici nu au fost afisate cind a cautat autorul…
      Iar pentru cine nu stie, planurile de zbor nu sint batute in cuie pe urmatorul cincinal, se schimba in functie de sezon , de la an la an.

      2

    • #14

      M am oprit din citit comentariul lui cristian cand am ajuns la „mi am adus sotia si PISICA „. Scuze

      18

    • #15

      @Dan, nu că i-aș lua apărarea lu’ Cristian S (să compari o experiență de 3 luni cu una de aproape 2 ani e cel puțin hilar), dar care-i problema ta că omul și-a luat pisica?! mie mi se pare absolut normal, și eu mi-aș lua pisicul dacă m-aș apuca să emigrez.
      ce-ai fi vrut să facă?! să-i dea drumul pe stradă?!
      știu pe cineva care a emigrat în Australia cu 2 câini și 3 sau 4 pisici. pt asta a făcut rezidență animalelor în Bulgaria, pt că țărișoara noastră n-are nu știu ce kk de acord cu ministerul agriculturii d-acolo, a ținut animalele în carantină în Bulgaria, plătit firmă autorizată de transport, ținut animalele în carantină și acolo câteva luni. a plătit cca 20.000 euro (și mie mi-a picat fața) pt toată distracția, dar pentru ei era ca și cum și-ar fi lăsat copiii în urmă. în prezent, toată familia e împreună, bine, sănătoasă, cu excepția uneia din pisici care a murit de bătrânețe în brațele oamenilor care au iubit-o.

      29

    • #16

      Eu cumpar Kettle Chips din Kaufland

      1

  2. #17

    Cred ca cel mai usor emigrezi cand nu te mai leaga nimic de Romania, adica nu mai ai prieteni, frati, surori,parinti…etc.
    Cum umpli mațul se poate rezolva, nu e o drama ca nu mananci fix traditional gusturi romanesti, dar daca esti legat de anumite persoane din tara devine mult mai greu..

    30

  3. #18

    Ghid cum sa muti corpul in Germania si sa tii sufletul in Romania. Lucru nu neaparat rau daca planul se sa te intorci in 3-5 ani inapoi si nu vrei sa simti un soc la intoarcerea in tara, dar un lucru foarte traumatizant daca mutarea e open-ended.

    23

    • #19

      Si referitor la pierderea persoanelor apropiate din tara:
      – este inevitabil, deci trebuie sa acceptam si asemenea evenimente tragice
      – la urma urmei o persoana draga o ai in primul rand in suflet si pe urma la telefon, la un pahar de lapte etc.
      – eu tot timpul incerc sa inchiei orice discutie cu cei dragi pe un ton cat mai amiabil, indiferent daca m-am certat cu ei 30 minute in prealabil, just in case. Nimic nu doare mai tare ca niste scuze ne-spuse.

      51

    • #20

      Mda, îmi iau și eu porția de minusuri: Cunoști că vor deceda cei dragi și în vârstă, e un fapt. Pui deoparte câte 1000 euro din timp dacă ești la mare distanță. Trauma e oarecum aceeași și dacă ești în același oraș. Chiar nu as vrea să devină o discuție despre experiența autorului, dar dacă e de împărtășit experiențe pentru a învăța alții din ele… da, puneți banii deoparte. Apoi Germania nu pare atât de departe, cât ia cu mașina, 12 ore? 20 ore? Trăgând linie cred că are dreptate, orice potențial emigrant trebuie să ia în calcul și aspectele astea. Ar mai fi și altele cred, creșterea rasismului în țările occidentale, apoi te duci în medii care sunt mai obișnuite cu droguri, apoi avem tendința să idealizăm occidentul – iar cine pleacă din țară are șanse foarte mari să facă asta.

      20

  4. #21

    Din 4 ani de expatriere…da! o sa fie greu sa ajungi la toate evenimentele(fericite sau nefericite) din Ro dar trebuie sa incerci sa optimizezi cat mai mult, ai o nunta?! atunci legi concediul din Ro de nunta aia (indiferent ca e in mai sau octombrie).
    Un criteriu f important pt noi a fost si conexiunea cu Ro, noi avem in jur minim 4 aeroporturi din care putem zbura spre ro .
    Nu.i usor nici aici, dar cu cat timpul de sedere se prelungeste cu atat mi se pare mai grea si mai nerealista o intoarcere pe plaiuri mioritice, iar motivul principal ar fi copiii, ca dupa ce incep scoala si isi fac prieteni o sa fie din ce in ce mai greu sa-i rupi.

    Fapt divers: un vecin(nascut aici, dar din parinti imigranti, vorbeste la perfectie limba) imi spune o vorba f interesanta: eu sunt strain si aici si in tara parintilor mei.
    Poate la asta ar trebui sa reflectam mai mult cand luam decizia!

    Hai va pup pe toti :D

    38

    • #22

      te pup înapoi, ai grijă de tine !

      11

    • #23

      Povestea un grec imigrant in Romania:in Romania mi se spune grecul, iar in Grecia mi se spune romanul.

      20

    • #24
      neXt

      @Sogard, tot ca fapt divers, depinde cum ti-ai crescut copii, uite, ai mei sunt nascuti aici, vorbesc in principal limba de aici, inteleg un pic romana, da’ nu se incumeta sa o vorbeasca, de multe ori e o surpriza pentru noii lor amici cand sunt invitati la noi sa ma aud vorbind: „n-am stiut ca tatal tau are un accent”. Pentru copii mei, Romania e tara de unde vine tata si in care au fost in vacanta. Cum zisei, depinde de felul in care ii cresti, daca stai cu fundul in doua luntri, cu mintea in Romania si corpul in tara de adoptie, experienta iti va fi total nesatisfacatoare, iar copii o vor resimti in mod negativ.

      11

  5. #25

    „Te uiti dupa bilete de avion, orice zbor in urmatoarele 2-3 zile te costa de la 1000 euro in sus”

    Si totusi ai zis ca esti in Germania nu in SUA. Cum ai scos pretul ala pentru un bilet de avion ? Chiar si luat de azi pentru azi nu ajungi la 1000 euro

    20

    • #26
      Arhi

      voi sunteti prosti sau va prefaceti? biletul ala nu trebuie sa fie si de intors? aveti 20 de ani, nu stiti ca oamenii sunt casatoriti, pleaca impreuna, in cuplu? ce plm e in capul vostru, zeama?

    • #27

      Pentru 2 persoane: bilete de avion 700 euro dus-întors + bilete de tren pana la aeroport în Germania + bilete de tren în România… Puff 1000 de euro. Nu am crezut că trebuie să trimit și un excel cu calculul.
      Îmi pare rău că doar asta și partea cu mâncarea par importante din tot ce am scris.

      36

    • #28
      Arhi

      taci ba, ca stiu baietii cum e, sunt experti, ce pula lor, crezi ca pasaportul ala de roman nu vine cu o responsabilitate?

    • #29

      Niciunul nu va ganditi ca poate femeia a vrut sa ia la Wizz si nu mai erau locuri, singura varianta ramanand Lufthansa

      8

  6. #30

    Am muncit doar câteva luni intr-o alta țară și mă trezeam visând la curtea bunicilor, la mici și ciorba de burta sau la zăpadă. Asta a fost acum câțiva ani dar gândul de a pleca a început iar sa mă bântuie.

    16

  7. #33

    Dincolo de un sincer BRAVO! pentru articol si modul de a pune problema, m-as hazarda sa citesc, printre randuri, ca autorul aduce in prim-plan (dincolo de experienta personala) si o potentiala/necesara schimbare de paradigma.
    In sensul ca e chiar OK „pretul” platit prin ruperea de familie/prieteni pentru civlizatia asta pe care toti o lauda si dupa care, unora, ne curg balele?
    Sau, la o decizie din asta, ar fi cazul sa ne gadim bine de tot si sa mai privim si din alte unghiuri problema?
    Doua idei: gazda noastra zice, si eu subscriu, ca e o experienta personala si opiniile bazate pe aceasta nu se pot compara cu alte experiente personale, fiecare vede, traieste, savureaza ce doreste in functie de sistemul lui de valori deci nu e cazul de polemica si Oare Germania aia de care unii au ales sa „beneficieze” (nu e nimic rau in asta, e o alegere ca oricare alta) s-o fi construit in 2-3 zile dupa razboi cu aia care au decis sa se plece de acolo? Sau s-a construit in zeci de ani cu aia care au ramas prin moloz si s-au apucat de treaba ca sa depaseasca etapa Hitler si (re)construiasca o lume asa cum doreau ei sa fie, pentru ei si pentru familiile lor.
    Dincolo de lipsa unei autostrazi, a unui primar idiot, a traficului de doi bani sau a unui vecin manelist (toate reale, nu zice nimeni nu) chiar nu vede nimeni ca ne auto-setam creierele pe fast-forward. Vrem acum, repede, doar pentru noi sau maxim pentru cativa apropiati dar nu ne intrebam ce am avea fiecare dintre noi de facut ca sa fie mai bine maine? A zis unul mai destept ca democratia e sistemul care nu te lasa sa ai alti lideri decat aia pe care ii meriti. Ce-am facut si ce meritam noi, concret, ca natie si individual? E retorica …

    25

    • #34

      Eu cred ca experienta legata de emigrare e strict personala, dacă e sa ne referim la punctul 1. Dacă e important pt tine sa fii alături de prieteni și familie,poate nu e bine sa pleci acum. Nostalgiile legate de mâncare, vreme, casa bunicilor sunt normale zic eu și într-adevăr e greu de suportat câteodată; dar nu ai cum sa previi asa ceva, te muti și vezi dacă reziști sau nu. Dacă nu, te întorci, nimic on neregula cu asta.

      Legat de punctul 2: da, aspectul asta e poate cel mai greu de trecut peste, încă nu am experimentat asa ceva… Încă

      8

  8. #35

    Dragii mei, este adevărat că a fi aproape de casă (oarecum) este important. Trebui să îți pui problema cum ajungi în maxim 24 de ore în țară, fără să îți vinzi un rinichi. Eu, într-o problemă similară cu a doamnei, am intrat pe grupurile de români și s-a nimerit să plece careva cu mașina din Atena la București, m-am urcat și am purces. Am făcut 14 ore pe drum + 3 cu CFR-ul din București, dar eram acasă mai devreme de 24 de ore și am plătit 50 de euro. Bineînțeles, acesta a fost un caz izolat și o soluție la un bilet de avion extrem de scump.
    Consider că asta ar fi singura problemă reală atunci când schimbi țara și mai ai oameni de care îți pasă rămași în urma ta. În rest, te adaptezi…dacă vrei, dacă nu, te chinui. În cazul meu, am fost oarecum norocoasă, toți prietenii mei buni au plecat și ei care pe unde, drept urmare ne vedem cam de două, trei ori pe an în cate o destinație faină. Referitor la întrebările doamnei, acestea se aplică și dacă stai în România, la vreo 500 de km depărtare de locul natal.
    Nu sunt vreun expert, dar după 11 ani departe de casă, eu zic că poți găsi soluții pentru cazuri izolate. În plus, străinătatea nu ar trebui să fie un chin ci o alegere asumată, o aventură faină, o schimbare în bine.

    27

  9. Știu ca suna urât dar nu pot sa îmi trăiesc viata după cum îmi mor oamenii.
    Din dusseldorf cel mai ieftin, tot scump, dar mai ieftin, pleci cu wizzu de pe dortmund.

    Altfel, pasu 1 al emigrării e plecarea fizica. Al doilea plecarea mentala.
    E greu, dsr dacă tot ai făcut un cacat Fă-l pana la cap

    63

    • #37

      Încă o chestie pe care multi nu cred ca vor sa o accepte, e faptul că voi niciodată nu o sa fiti de-a lor, poate doar sa va schimbați numele si sa ștergeti tot ceea ce va face sa fiti români. Si inainte sa imi sara lumea in cap, gândiți-va ca de exemplu in franta li se tine cont de cate generații sunt acolo.

      11

    • #38

      Minz, viezure, barza, brinza.

      13

    • #39

      Dar de ce ți-ai dori să fii „de-a lor”? Nu poți fi doar ok, cinstit, corect, de gășcă? Te asigur că dacă ești așa, vei găsi de-a lor care vor vrea să iasă la o bere cu tine.

      33

    • #40

      Buna-buna asta (@ Light). AUSLANDER – ring any bell?
      Daca as fi rau, as zice ca e discriminare si ar trebui sa fie interzis termenul.
      Dar nu ar fi cam „nazi” sa ceri asa ceva in Germania? … wtf?

      1

    • #41

      Buna-buna asta (@ Light). AUSLANDER – ring any bell?
      Uneori e mai rau decat o injuratura.
      Daca as fi rau, as zice ca e discriminare si ar trebui sa fie interzis termenul.
      Dar nu ar fi cam „nazi” sa ceri interzicerea unui cuvant in Germania? … wtf?

      Probleme sunt peste tot, de retinut ca a pleca nu e o virtute asa cum nici a ramane aici nu e vreun merit deosebit. Este vorba doar despre cum privesti tu lucrurile si ce esti dispus sa iti asumi.

      10

    • Nu o sa mai fii niciodată de undeva. Aici ești străin. Acasă ești străin. Nu le vei putea înțelege mentalitatea nci unora nici altora.
      E ok, după ce faci primu copil oricum te despărți de fosta viata. Te vezi mai rar cu prietenii, dormi mai puțin, ești mai irascibil. Aici macar ai avantaj ca daca pleci la un drum de 500km știi aproape sigur ca nu o sa mori. În România știi ca nu o sa mori, dar îți tre și puțin noroc.

      14

    • #43

      @Light, stai liniştit, că se prind că eşti străin de când deschizi gura să zici Bună ziua. :)

      2

    • #44

      @Roxana nu știu de ce poti sa-ti doresti sa faci parte dintr-o comunitate. Intreaba-i pe francezii mai închiși la ten dacă au aceleași oportunități. Noi ne judecam dacă venim din alte zone (viituri, moldoveni, olteni etc) apăi daca nu ai nici macar aceeasi naționalitate.

      9

    • #45

      @Light
      fiecare natie are „dacii” ei. dar nu-i musai sa le faci alora pe plac, aia e mentalitatea tribala.
      in Anno Domini 2019 omul inteligent nu da o ceapa degerata pe amanunte gen obarsia celuilalt, conteaza ce fel de om e. deci nu trebuie sa incerci sa te transformi intr-unul de-al lor, ca nu mai traim in vremurile cand fiecare natie era pe la casa ei si strainii erau rara avis.

      7

    • #46

      @animaloo: wizzul zboara zilnic sau macar la 2 zile? Ca in caz de deces in families marti nu te ajuta cu nimic zborul de vineri.

      Pentru autoare: been there done that, primit telefon deces ruda apropiata, facut bagaje si un termos de cafea, condus 24 de ore continuu schimband soferii, cel din dreapta dormea. E caz de forta majora, nu trebuie sa fie nici ieftin nici confortabil. Daca nu ai masina, sunt autobuze care fac tot atat.

      0

    • din dortmund era des. Pentru mine din suedia nu. E mai complicat.

      0

    • #48

      Tot se bate apa în piuă cu ești străin, nu ești de-a lor și alte baliverne. Eu nu m-am simțit niciodată așa. Am lăsat figurile de România, m-am adaptat stilului de viață din țara în care sunt, am fost corectă și am demonstrat oamenilor cu care am intrat în contact că nu sunt nici hoață, nici prostituată și că nu caut să îi înșel. Și a fost ok. Este adevărat că trăind într-o țară în care românașii noștri au făcut ravagi și fac în continuare, iar faima noastră este de hoți și prostituate, nu fu’ ușor la început. Dar nu m-am lăsat…iar acum am cei mai minunați prieteni ever, o viață bună în care nu mă simt străin deloc. Din păcate, uneori, mai trebuie să și muncim pentru a trăi decent.

      7

    • #49

      Roxani, jumatatea ta mai proasta e tot vinitura din Romania sau fostul bloc estic? Ca daca nu, exemplul tau nu conteaza chiar deloc.
      Scuze ca ma bag cu adidasii de fotbal in viata ta, dar am intalnit o groaza de „mail order brides” (nu spun ca tu esti una, de aia intreb) care se considera emigrantul tipic cand de fapt sunt un caz special.

      2

  10. #50

    Cum zicea un antivorbitor. Cel mai usor sa emigrezi e cand nu te leaga de tara amici, relatii stranse cu familia, viata sociala activa. De altfel, daca exista astfel de legaturi eu as recomanda nici sa nu se emigreze. Uneori suferinta si depresia de a renunta la astea e mai mare decat suferinta de a nu avea suficienti bani in Ro.

    Din fericire eu ma incadrez in profilul alora care cu 2 amici facuti aici, am deja cu 100% mai multi amici decat in Ro deci din punctul asta de vedere chiar n-am nicio problema.

    Altfel, da, ma gandesc de multe ori la situatia din text (condoleante !) si tocmai de aia mi-am facut un card american express cu plata biletelor de avion in 3-4 rate fara dobanda. Avand in vedere ca bunica si alte rude sunt batrane, ma astept ca atunci cand voi primi inevitabilul telefon, banii de avion sa fie ultima problema la care sa ma gandesc.

    Ganditi-va cum se simt mamele alea care sunt sunate in Italia la munca pentru a li se spune ca fate/fetele lor au fost rapite si posibil ucise, acasa, in Romania….

    30

    • #51

      Clar depinde de situatie si caracterul fiecaruia . Daca esti mamos si/sau avid dupa recunoastere sociala + barfe stai acasa . Cred ca poti fi alaturi de cei dragi la o nenorocire si cu o vorba buna sau suport material decat cu prezenta daca ai ghinionul sa nu gasesti bilete ieftine de avion . Daca ai o familie cu capul pe umeri te inteleg ca e imposibil sa mergi de 3 ori acasa in 6 saptamani .

      8

  11. #52

    Eu inteleg situatiile. Eu am problemele astea cu mama… doar ca mama sta in germania si nu intotdeauna mi-e usor sa ajung la ea cand de exemplu ajunge la operatie brusc. (E deja la 65 de ani)

    Ideea e ca eu folosesc kiwi sau skyscanner si se gasesc combinatii la preturi decente …

    Si cand plec in ro asa intempestiv folosesc avioanele astea + bla bla car. bine… in ardeal avem avioane si la sb si la cluj la mures.

    4

  12. #53

    Cand a murit bunica-miu, acum 3 ani, eram in Haga. M-am suit in masina la 11 noaptea si pana la Bucuresti nu m-am oprit. 23 de ore de condus non stop. In schimb, cand a murit taica-miu am zis ca n-o sa fiu i stare sa conduc asa ca am luat bilet de avion cu escala la Viena. Doar pt mine, dus/intors – 420€.
    De la inceputul anului trecut m-am mutat la Berlin. Anul asta, cand a murit prietena varului meu, m-am suit din nou in masina, si in 17 ore eram acasa.
    Cand am internat-o pe fi-mea in spital, la fel, m-am suit in masina si am facut 16 ore.
    Sunt pregatit intotdeauna pentru o astfel de situatie, am emergency funds pusi de-o parte, bani de care nu ma ating sub nici o forma. Din experienta proprie, pt o persoana 600€ sunt suficienti.
    Singurul lucru la care pot sa sper, e sa nu mai fie nevoie sa intru in fondurile astea prea curand.

    P.S. I kinda hate flying…

    20

    • #54

      Ai avut noroc. Nu cu evenimentele nefericite, ci cu faptul că în clipele de ațipeală de la volan din cele 23 de ore neoprite de condus, nu ți-a ieșit nimic în față. Don’t do this anymore. :)

      30

    • #55

      ai mers in romania kamikaze style

      1

    • #56

      Ai masina fiabilă.

      1

    • #57

      Laura, daca dupa ce a murit persoana tu mai poti dormi in pat, daramite sa atipesti la volan, poti sa dai skip la inmormantare si sa trimiti ceva flori.

      3

    • #58

      Ce-mi place când oricine își asumă că știe lucruri despre celălalt just because. Am pățit același lucru ca tine, stai liniștit. E drept, nu eram în altă țară, dar eram la 450 de km de casă când am primit telefonul, tot noaptea. Și 450 de km pe drumurile noastre înseamnă ce înseamnă.

      Este fizic uman să ațipești/să obosești/să n-ai mintea clară mai ales când e vorba de 24 de ore de condus în continuu. Sunt studii cu carul despre asta, n-am crezut că te-ai fi întors pe partea cealaltă de somn, dar că nu aveai toate simțurile acute pt condus pot să bag mâna în foc. Te-ai pus în pericol, i-ai pus și pe alții. Nu e science fiction.

      10

  13. #59

    Ok, da. Asta cu cat de repede ajungi acasa sunt de acord; dar in situatia data, daca e urgent, am facut Viena-Bucuresti in 13 ore cu tot cu pauze. Din Germania, probabil 18. Daca arde tare, mai putin.
    Sau nu ai carnet?

    Europa nu e bai, in 24 de ore ajungi dintr-un colt in altul daca esti pus pe treaba. Inteleg in afara Europei, acolo chiar esti fucked daca e ceva nasol.

    3

    • #60

      sau poate nu are masina ca a renuntat la ea cand a dat de un transport public pus la punct.

      11

  14. #61

    E bine sa iti faci planurile de backup pentru zbor/transport imediat ce ajungi in tara noua si sa stii cat te costa zborurile/mijloacele de ajuns in Ro in diverse perioade ale anului. Afli din ce orase apropiate (2-4 ore cu trenul sau autocarul) mai sunt zboruri ieftine catre Ro (orice oras) si le pui bine in memorie. Afli ce combinatii de low-costuri poti sa faci pana in Ro, de genul zbor 1 ora in directia opusa Ro cu un ryan air si apoi cu o ora in plus in directia buna catre Ro cu un wizzair + o escala de 2 ore + riscul de a intarzia primul zbor prea mult si sa il pierzi pe al 2lea, dar platesti 3-400 de euro in loc de 1000 pentru 2 persoane. Le pui si pe astea bine in memorie si le folosesti la nevoie.
    Din pacate, august este luna cea mai scumpa pentru bilete de avion in orice tara din vestul Europei :(

    Altfel, daca dupa 1 an nu poti sa citesti ingredientele de pe orice ambalaj, ai emigrat ca sa ai de unde sa te intorci si niciodata nu ai vrut sa treci peste dorul ala de „casa”, ca ai fi invatat limba. Fara sa inveti limba tarii in care te muti, viata sociala o sa cam stea pe loc.

    10

  15. #62

    Dordezbor, te inteleg , poate ca nu perfect , dar situatia mea e asemanatoare cu a ta pe jumatate.
    Daca nu gresesc, scrisesem cindva pe aici ca cei care hotarasc sa plece din tara trebuie sa ia in calcul telefonul ala. (Nu am pus problema cheltuielilor, considerind ca tine de sfera privata cit poate cheltui cineva si chiar nu voiam sa alimentez discutii de genul „daca nu-ti permiti nici atit , la ce mai stai acolo?”)

    Si e greu al naibii. Reactia instinctiva e sa te repezi la fata locului, sa participi la durerea celorlalti, sa consolezi pe cine poti, sa te lasi consolat cind ai nevoie.
    Primul raspuns a fost a fost unul de gen ” zborul pina in Ro dureaza maxim 3 ore” , fara sa calculeze ca avioanele nu sint la dispozitia ta, sa plece cind vrei tu, ci in cel mai bun caz a doua zi. Iar daca nu locuiesti aproape de un oras cu aeroport si esti constrins sa astepti tren/autobuz/ caruta…

    Atunci am priceput ca cine nu trece prin asta, nu poate intelege. Pentru ca nu se reduce totul la timp si bani, ceea ce loveste e sentimentul de neputinta de a face ceva, pina ajungi la destinatie. Parca esti suspendat, o mie de cuvinte la telefon nu fac cit o imbratisare si un plins impreuna.
    Iar cind nu poti ajunge (oricit de important ar fi motivul) ramine mereu un gol, fie si pentru ca stii in sinea ta ca ai fi vrut sa depui un ultim salut. Regretele cu timpul se pot atenua sau ingreuna, depinde de tine cum reusesti sa le echilibrezi. Eu incerc sa imi amintesc de dragii mei in felul in care stiu ca le-ar fi placut lor (desi sint agnostica , le aprind luminari, iar daca ajung in lacasuri de cult de alte religii, o fac si in modul de acolo, ca un cadou surpriza)

    Daca ai nevoie sa te descarci cu cineva, cere-i mailul meu lui Cetin.
    Condoleante.

    13

  16. #63

    Intr-un fel e bine ca mai apar si povesti din astea cand vine vorba de emigrare, intrucat poate e timpul ca fiecare roman ce are in gand sa faca asta, sa inteleaga bine la ce se inhama. Sincere condoleante pentru autor. Sa se intample aceste evenimente in cascada, de destabilieaza mult ca om, indiferent cat de detasat vrei sa pari.
    Revenind la subiectul in sine, emigrarea are parti bune si parti rele, autorul le exprima in mod concret si foarte lucid si cred ca este prima data cand vad o exprimare corecta asupra lucrurilor. Adica, daca vrea cineva un tablou complet asupra emigrarii din Romania, acesta este cat se poate de complet.
    Pe de alta parte, conteaza foarte mult cum esti ca persoana si cat de legat te simti de locurile si de oamenii de pe aici. Daca esti genul care sa schimbi orasul odata la cativa ani si sa nu ai foarte multe legaturi cu locurile sau cu oamenii, sa emigrezi in tara straina nu e o mare diferenta in a schimba un oras. Insa daca esti legat de oameni si de locuri, nu vei putea trece peste indiferent de situatie.

    6

    • #64

      Facem pariu ca mai repede ajungi aproape de oriunde din Germania in Romania decit de la Timisoara la Dorohoi?

      28

    • #65

      Mircea, din Germania pana in Dorohoi, Romania, iti ia mai mult decat din Timisoara in Dorohoi din motive de fizica de clasa a VI-a.

      3

  17. #66

    Dortmund? Daca n-ai masina faci ca mine. Tata a intrat in coma cind eram in Germania, e drept ca Munchen. Telefonul l-am primit dimineata cind intra prima cifa pe santier. Prima din vreo 110 in ziua aia. Bilete n-am gasit, oricum avionul nu cred ca il prindeam decit daca plecam cu cizmele de cauciuc in picioare. L-am lasat pe un coleg sa toarne si mia mea de metri cubi, la ora 11 aveam Opelul cumparat, la ora 3 aveam numerele rosii si cind s-a luminat de ziua intram in tara. Hai ca se poate….

    14

    • #67

      Adica tot dupa 24 de ore…
      Iar tu ai avut prezenta de spirit sa te setezi pe modul „rational”, ca sa zic asa. Ce te faci cu cei care sint mai degraba impulsivi si creierul nu reuseste sa se puna deasupra sentimentelor?

      9

    • #68

      puteai inchiria o masina, totusi.

      9

    • #69

      @emigrantul In 2001 nu iti inchiria nimeni tie, cetatean roman cu viza de lucru (gastarbeiter) o masina ca sa pleci in Romania cu ea… Asa am cumparat un Opel Astra si l-am tinut pina in 2013

      7

    • #70

      Luai si tu autocarul care te adusese.

      2

    • #71

      @alex: Carpatair. Vreo 600 DM cursa dus. Dupa aia s=a trecut la euro si costa 330 euro. Erau doua curse pe zi Munchen-Timisoara, dar cea de 11 jumate n-o prindeam, iar aia de 17 era plina.
      Plm, acum realizez ca eu dadeam 700 euro pe un dus-intors in 2005-2006 ca sa fiu de Pasti sau de Sfinta Maria citeva zile acasa, si astia acuma se caca pe ei daca iau biletele cu 19 euro dar li se cer inca 50 pentru bagaje :-)

      1

  18. #72

    Buna-buna asta (@ Light). AUSLANDER – ring any bell?
    Daca as fi rau, as zice ca e discriminare si ar trebui sa fie interzis termenul.
    Dar nu ar fi cam „nazi” sa ceri asa ceva in Germania? … wtf?

    1

  19. #73

    N-am mai comentat pe aici, doar am citit pana acum… de doua ori am avut pana acum oferte ferme de angajare, odata in US, odata in Germania… de fiecare data am tropait pe loc cateva zile si am renuntat…. Poate si fiindca am avut exemplul unui prieten care plecat in State, a revenit dupa vreo 5 ani si la o bere, mi-a spus ceva ce mi-a facut pielea gaina… „Am fost sa-l vad pe bunicu’ si sunt constient ca a fost ultima oara cand l-am vazut in viata… Din State nu pot sa vin prea des si el avand 86 de ani, sigur n-o sa-l mai vad in viata cand mai ajung” Am incercat cu ideea asta in minte sa ma imaginez pe aeroport, urcand in avion, fara sa stiu cand voi reveni… efectiv n-am putut. Si nu-mi pare rau. Intre timp am avut si eu doua persoane dragi care s-au dus, dar am fost langa ele, bine, rau cat am putut… Si lucrurile s-au aranjat si pe partea materiala, acum poate castig aici mai mult decat altii plecati si am si un cerc de prieteni cu care ma vad des si pe care sigur nu i-as fi putut inlocui in alta parte

    18

  20. 2 ani sarmalele au insemnat un fel de sushi cu o frunză de ceva, orez si o bucățică de porc fiartă cu condimente intauntru in orezul ala.
    Poftă de ceva? Din romania? Hahahaha, poate in vis. Realitatea era nasol acolo unde sarmalele existau în ceva dicționar poate.
    Internet? google nu exista (hai, era netscape pe browser) si porn ul era mpeg de 1 mega la download. Telefoane mobile?
    Glumiț domnilor și doamnelor. Erau, în reclame cu miliardari care sunau din portbagaj.
    Putea să moară tot neamul, aflam după o lună și asta dacă gaseam plicul ăla par avion printre reclame.
    M am intors. Bunicul meu, pe patul de moarte: „ăăăă …tu n ai murit?” Lipsisem 2 ani jumate. Am avut vecini care au crezut că am murit sau c am fost la pușcărie.

    Mă, dacă pe cineva îl roade emigrarea, cel mai bun sfat pe care i l pot da: să-și omoare familia înainte sau să fie sigur că nu se ridică bunici sau părinți din mormant (insert minune here). Altfel… vor suna telefoanele, va fi „vai, murim aici singuri” sau „ce facem cu casa lu buna…. vai o sa se fure sape si scule si televizorul din casă ….”

    Am vazut scenariile astea de „n” ori.

    27

  21. #75

    Mi s a parut genial commentul cu cum sa ti muti corpul intr o țara și sa lași sufletul in Ro tocmai pt ca in situația asta sunt eu.
    Am plecat acum aproape 4 ani intr o țara calda, f fancy așa din exterior, pt dream jobul de stewardesa.
    Ce sa vezi, ajunsă aici mi am dat seama ca nu totul e roz, mai nimic nu e roz și deși nu eram mare fan Ro am ajuns cea mai mare patrioată.
    Nu spun cât de mult îmi lipsește acasă, mâncarea, aerul, verdele, pana și cerul care aici e acoperit de o pacla ciudata și f rar se vede albastru.
    După ce am văzut aproape toată lumea, tot Germania și Italia îmi sunt cele mai dragi destinații și singurele pe care le cer. Miroase a acasă, mâncarea are gust, pot sa stau intr un parc pe iarba și sa ma gândesc la nimic.
    Ajung înapoi ‘acasa’ cu geanta plină de roșii, ardei kapia și fructe doar s o mai amăgi puțin dorul de Ro
    Chiar și acum ma întreb oare ce a fost in capul meu sa vin aici și mai ales ce credeam ca o sa găsesc, nefiind fană cluburi și opulenta.
    Faptul fiind consumat, mai am doar 2 ani de rezistat și capitolul Dubai o sa fie încheiat.

    23

    • Marina… daca esti maine de seriviciu, cu zborul de 21:50 @DWC
      Rogu-te, un loc la iesirea de urgenta ca sa nu stau ca-n rata

      5

    • si chiar daca nu esti… pune o vorba (buna) pentru mine / pentru ca ies … in evidenta

      #no_life_of_crime_for_me #serviciu_cu_doi_de_i #multumesc_anticipat #cat_de_mica_ar_fi_lumea_? #tizu_cu_wizzu

      1

    • #78

      @marina: „sa lași sufletul in R” mi se pare usor melodramatic. Cea mai buna solutie la „dor” de orice din R e sa urmaresti TV sau stirile din tara. Iti dai seama imediat ca treaba pute big time in R in continuare. Pe multiple planuri. Sau oleaca mai hands-on, sa ajuti/sa te implici intr-o biserica ortodoxa locala unde ai plecat. Ai sa vezi repede ca manarelile si manelele din consiliu/administratia acelei biserici is tipic romanesti.

      4

    • #79

      @nFO sorry, sunt la emirates
      @DanC culmea ca asta si fac, mi am luat un tv maricel, iptv si cam cu asta imi ocup lunile de vara când la 50C nu ai ce face decât mall/plaja/sala/ stat in casa. Probabil dorul asta de casa e așa mare și din cauza diferențelor imense între România/Emiratele Arabe sau pt ca nu am o casa stabila, stand max 10 zile pe luna in dubai, in rest randomly prin lume. Deși pare fun, după scurt timp, nu mai e.
      Și da, sufletul meu a rămas in România, așa cu bune și rele este mai buna ca multe alte tari. Noi ca popor suntem superiori.
      Poate se va rade de ce am spus dar după ce ajungi sa vizitezi tari din asia, india și africa ajungi sa ți iubești originile.
      Da, nu trebuie sa ne comparam cu cei inferiori pt ca vom părea clar superiori și nu e constructiv dar habar nu aveți cum e viața prin tari din zonele mai sus enumerate, cum sunt oamenii de lipsiți de umanitate, needucați și cum asta ii face niște monștri.
      As putea sa scriu zeci de pagini cu chestii la care am asistat și mi au rupt sufletul.

      12

    • #80
      Arhi

      pai, scrie. trimite la marina@cetin.ro

    • Tru’. Scrie că așteptam cu interes.

      5

  22. #82

    Is plecat din Ian ’97 si da, am primit telefoanele alea, m-am dus in viteza etc. Dar we agree to disagree: tot ma felicit ca am plecat. Inca trebuia sa plec mai repede. Plecati, am putut sa-i ajutam in tara pe toti + am vazut lumi/societati normale, nu bolnave ca cea din R + am putut si noi sa facem ceva ca lumea in viata + sa vedem locuri care nici nu le-am fi visat din R. Si copiii au cu totul alt orizont afara.

    Emigrarea / ‘dorul’ e o experienta pur personala, fiecare are alte criterii. E ca o masea noua, la inceput te jeneaza, te gandesti poate era mai bine sa nu etc, dar dupa ceva timp de fapt totul e ok si e ca a ta din nastere.

    21

  23. #83

    „Apoi ceialalti prieteni buni ai tai se insoara, iar altii fac botez….concediu [sau] toate lucrurile minunate care se intampla acolo.”
    WTF, astea sunt lucruri minunate in Romania? Crezi ca cineva de-aici isi doreste asa ceva? Or mai fi si de-astia dar ne semnificativ statistic si daca esti printre ei clar nu esti de emigrat.
    Si o nunta „obligatie” iti strica la fel de bine concediu si daca stai in tara si daca nu.

    21

  24. #84

    Are mare dreptate autorul, în cazul meu a fost unul dintre motivele principale care m-au determinat să revin după aproximativ 3 ani petrecuți în sudul Germaniei. Familia, prietenii și locurile dragi erau aici. Și au tras la cântar mai greu decât PSD-ul…

    11

  25. Oricum, cinic au ba, dacă pleci din țară și nu ai 1000e pentru urgente mai bine ramai în romania

    31

    • #86

      Fix asta voiam sa scriu si eu. Asa de prost sunt platiti Project managerii in Germania ca dupa 2 ani de munca sa ti sa para scump un bilet de avion de 1000 euro pentru o urgenta?

      17

    • eu nu am citit-o ca pe un „nu am avut”. E bun textul, trebuie sa te gandesti la asta. Si, trebuie sa ajungi la concluzia „Daca nu am 1000e pentru urgente mai bine stau dracu acasa”

      5

  26. #88

    Voi vorbiti de cat de greu/scump e sa ajungi dintr-o parte a lumii in alta in caz de eveniment nefericit…
    Pai mie imi ia 14 ore sa fac Oradea- Calarasi in caz de situatie. 14 ore…880 de km…
    Ca reper, in 16 ore am facut Oradea- Lille(Franta)- 1780 km.

    14

  27. Îmi „bâzâie” uneori prin minte o ipotetică mutare în Viena, dar mă gândesc că nu este pentru mine. Suntem prea bătrâni și prea bolnavi, iar copilul prea mic pentru o astfel de schimbare.
    Eu lucrez de acasă, iar soția este pensionară.

    4

  28. #90

    Acuma ..ce sa zic…femeia are dreptate ..
    Da..exemplul ei e…destul de tragic sa zic asa…
    De aceea cred ca Austria sau Germania sunt cele mai bune optiuni…sau un oras in Europa cu low cost in jur…

    2

  29. #91

    În Germania de 12 ani, deci asta poate mă ”califică” să-mi dau cu părerea.

    Da, știu cum e ACEL telefon. L-am primit la 6:08 dimineața, într-o vineri. La ora 17 plecam spre țară, cu Atlassib. Am ajuns sâmbătă noaptea pe la 12, duminică dimineață eram la capelă, la căpătâiul mamei – că ea se dusese.
    Cum a fost? Nu știu, înmulțiți ”crunt” cu 1.000 și aveți o idee. Nu vorbesc de oboseala drumului, că sincer p-aia n-o mai simți – ci de felul în care parcurgi un asemenea drum. De groaza a ce te așteaptă la sosire.
    Avion aș fi găsit doar la Lufthansa, cu scoruri imposibile dacă voiam să plec într-o zi-două. Sigur, cu Atlassib a fost riscant pe drum, a fost greu, m-a trecut os prin os. Dar sincer – se mai gândește cineva la confortul propriu într-o asemenea situație?
    Din Germania se găsesc soluții pentru a se ajunge de urgență în țară – să mă ierte patrioții, dar cred că mai repede ajungi din Germania, decât de la Constanța la Oradea. Și probabil cu mai puține riscuri. Mă hazardez să cred că, în principiu, asta e valabil pentru toată Europa.

    Apoi, nu înțeleg calculele făcute pentru întreaga familie… nu știu, se merge ”în grup” la înmormântare? Eu m-am dus singură, și nu pe criterii de bani ci pentru că omul avea de rezolvat niște lucruri foarte importante pentru viitorul nostru. Dacă e drumul atât de scump, merge doar cel mai apropiat – cu adevărat ai nevoie de sprijin moral abia în săptămânile / lunile de după, fiindcă pe moment ești prea amorțit de… tot, ca să resimți în plin durerea.
    De întors în Germania m-am întors cu avionul, o săptămână mai târziu. La situații de criză, soluții de criză. Și da, cum s-a mai spus – oricine trebuie să aibă ceva pus deoparte pentru urgențe.

    M-a amuzat jelania cu cititul etichetelor și cu filmele dublate în germană. Se merge la curs de limbă, altfel nicio șansă de creat legături. La cursurile de integrare chiar au vreo câteva lecții unde deprinzi vocabularul necesar pentru a înțelege etichetele :D Cât despre filme…. Netflix, Amazon Prime ajută. Dar pentru exercițiul limbii vorbite, nu-s rele deloc nici alea dublate. Învățăm și ne amuzăm, sau cum era jocul ăla de demult…

    Altă chestie. Aoleo, nu-ți mai faci prieteni, aoleo izolare. N-o înțeleg neam pe asta, adică nu înțeleg surpriza multora când constată că în nicio comunitate nouă nu-ți faci cu una cu două amici de grătar, de ”hai la o cafea, vecină”, de ”hai s-o ardem culeanu”. Nu numai tu, ca imigrant, ci și oamenii ăia au nevoie de timp pentru a te cunoaște. Se presupune că-ți asumi treaba asta și că, în principiu, e un aspect pe care-l iei în calcul când decizi să emigrezi.
    Noi avem amici și socializăm – la modul că suntem singurii imigranți din grupul aflat la bere și grătar. Dar asta, cum ziceam, după mai bine de-un deceniu. Și nici cu ei nu ieșim în fiecare weekend și nu suferim deloc din motivul ăsta. Dacă nu sunteți fericiți fără să ieșiți la terasă ”cu gașca” în fiecare vineri, poate ar trebui reconsiderată ideea de emigrare.

    Rezumând, eu cred că trebuie făcută foarte bine diferența între ”mă mut în țara X” și ”emigrez în țara X”. E o chestie de…. setare mentală, care poate avea un rol mai mare decât s-ar crede.

    De la deal la vale, emigrarea reușită (în sensul de a-ți găsi, cu adevărat, sensul și fericirea în noua țară) presupune o combinație de rezistență emoțională, capacitate de adaptare și abilitatea de-a nu te lua prea mult în serios, adică de-a nu te crede Buricul Pământului. Destul de greu de găsit toate la un loc și dacă una lipsește, nu prea e de bine.

    32

    • #92

      @Nancy: Adevarat. Panglicarii se exclud (is multi care pleaca doar sa traga un tun-doua). Pt cei care-s seriosi in a pleca de tot:
      – Trebuie sa stie/evalueze corect care-s „your show-stoppers” (chestiile fara de care pur si simplu nu poti)
      – Sa ai vointa/sa vrei tu insuti, nu sa fii impins de la spate.
      – Mai putina melodrama („floare-albastra, totusi este trist in lume”) si mai mult realism + pragmatism.

      Probabil bo$$ ar putea deschide un biznis de „immigration coaching” cu toate textele/comentariile de la „emigrare” :) Exista coaching pt orice (management, antreprenorial, marriage), dar nu pt emigrare.

      12

  30. #93

    Emigrarea ar trebui sa fie,, cu surprize,, altfel te faci polițist,, ca tot e la moda. Emigrezi,, deci te gândești,, dacă plec nu am prieteni.. Îmi lipsește cățelu, purcel, pajiștea de acasă,, atunci mai bine ramai,, eu am găsit pajiști la fel de verzi ca acasă,, și mâncare la fel de buna pe unde am umblat. Am primit telefon de genu,, și am stat,, dacă ma duc îl învii?bine nu ruda de gradu unu, în rest nu duc lipsa a nimic de acasă,, iar dacă rudele nu își permit sa te viziteze unde ești.,nu vad unde este obligația sa îl vizitezi când vii în tara. Dar asa suntem noi.. Avem așteptări mari unde ne lipim,, dar în fapt suntem doar musafiri,, atât timp cât nu renunțăm la locul de unde am plecat

    12

  31. #94

    Am plecat acum peste 10 ani, nu e neaparata nevoie sa te accepte localnicii, nu trebuie sa ma placa vecinii ca nu imi dau ei de mancare. E plin de alti imigranti peste tot din toate colturile Europei, daca tu ca om nu te potrivesti cu nimeni asta e alta problema. Cel mai dificil e de pastrat legaturile, chiar traind in acelas oras cu oameni pe care ii apreciez nu reusesc sa ii intalnesc foarte des (program de lucru, obligatii etc)

    6

  32. #95

    “Home is where your heart is”…indiferent cit de “ barbat” vrei sa fii si sa-ti spui ca nu-ti pasa ca ai olecat din Romania,e nesincer.Omul e animal,in primul rind,chiar daca e singurul inzestrat cu constiinta.Si,ca orice animal,va visa intotdeauna sa moara acolo unde s-a nascut.Sau va zbura(migra) intotdeauna acolo unde-a iesit din ou sau s-a nascut.Toate animalele o fac din instinct,natural,calatorind mii de kilometri doar ca sa depuna un ou sau sa-si dea ultima suflare in locul unde-au vazut lumina zilei.Am cunoscut multe persoane venite din tari gen “ shithole”(Yemen,Laos,Nigeria,Kazahstan,etc),oameni pentru care traiul in USA reprezenta un paradis…insa,intotdeauna,la un gratar sau spritz,vocea le tremura si ochii li se umezeau cind vorbeau despre petecul de jungla sau desert in care vazusera pentru prima oara rasaritul soarelui.Si toti voiau sa-l mai vada o data,macar pentru ultima oara…nu scuipati pe Romania,e o tara extraordinara si are un viitor frumos in fata,indiferent ce cred multi-tilharii comunisti care-au calarit si calaresc tara de 30 de ani nu-s vesnici,curind vor fi fara sustinere…in Occident nu umbla ciini cu colaci in coada si nu-i asa usor cum
    pare-lumea este rece,viata este scumpa,nu exista empatie si nimanui nu-i pasa atunci cind ai nevoie de ajutor sau de-un umar pe care sa plingi cind ti-e greu.Dar toate astea vin cu anii,vin cu virsta….virsta aia care-ti spune sa te intorci acasa si sa mai vezi o data cerul sub care te-ai nascut….

    12

    • #96

      Cucu, dacă ajungi în punctul în care nimănui nu-i pasă sau nu găsești un umăr pe care să plângi, scuza-mă…dar ai trăit fix pix degeaba! Și nu este vina oamenilor din jur ci exclusiv vina ta.

      6

  33. #97

    1. „faptul ca nu te-ai gandit niciodata ca oamenii pe care ii iubesti ar putea sa moara curand”
    Imi e groaza ca exista oameni care chiar nu si-au pus problema asta.
    In cazul tau, cand ai avut primul necaz ca asta, nu ti-ai pus putin prioritatile, gandurile, viata in perspectiva? Ai asteptat sa mai moara inca doi si ai scris aici. Da, e de plans ca multi au nevoie sa citeasca mesajul tau ca sa le mai vina mintea la cap si imi pare rau pentru tine, dar in postarea ta nu vad nicaieri ca te-ai dus mai des pe la aia care mai erau inca in viata, ca le-ai facut chemare (sau incercat), un rahatel oricat de mic in scopul de a-i vedea mai des sau de-ai ajuta (mai ales daca le-ar fi prelungit/ imbunatatit viata), eventual sa te fi intors tu in tara, mai ales ca zici ca esti cam rupta-ntre doua lumi si ai multe evenimente de care nu vrei (si nu cred ca ar trebui) sa te desprinzi. Puteai sa scrii si despre asta, nu pot sa cred ca ai stat cu dejtu-n bot si surpriza, s-au mai dus si altii intre timp.
    Neamurile si prietenii (aia buni) trebuie vizitati in primul rand cand sunt vii, eventual cat mai sanatosi. Si continuat cat de des posibil, pana cand chiar n-o sa se mai poata. Nu sa-ti pui problema cu „vizitatul” abia atunci cand deja s-au racit. Personal, maidegraba m-as duce sa-i vad cand traiesc, fie si bolnavi, decat sa vin repede doar pentru inmormantare, cand nu mai putem sa vorbim cu ei. Cel mult ca sa-i vad pe cei au venit la „eveniment”, dar daca astea ar fi singurele ocazii la care pot sa-i vad, ar fi tare trist. Sau as veni sa ma ocup de formalitati si toate cele, daca sunt ultima ruda in viata, dar pana acum n-a fost cazul.
    Nu vorbesc aici despre familiile alea toxice, profitoare, etc., stiti si voi care, numa’ fitz carnatz. Ca regula: daca stiti ca o sa va para rau de ei ca mor, va puteti face timp macar o data pe an sa-i vedeti, oricat de saraci ati fi. Si daca intr-adevar ati ajuns cumva sclavi care nu-si pot lua nici macar un jeg de saptamana libera din timp, mai cautati alt loc de munca, intorceti-va, recalificati-va, luati-i si pe ei cu voi, etc. Stiu multi care nu castiga cine stie cat, dar intr-un an ai timp sa pui deoparte de un low-cost luat din vreme. Imi pare rau ca sunt asa de acida, dar cand sunteti prosti si v-o faceti cu mana voastra, nu va mai plangeti, à la „insa vezi, nu m-am gandit”.
    2. „Sunt dispus sa renunt la concedii (sau sa am concedii mai scurte) ca sa calatoresc in tara sa imi vad familia si prietenii?”
    Mi-e groaza ca unii-si pun concediile si alte „placeri” inaintea familiei. Cum ziceam mai sus, atata vreme cat rudele voastre nu sunt chiar ultimele zoaie de pe pamant (si chiar si atunci tot poti sa tii la ei si sa nu te lasi), ar trebui sa fie destul de sus pe lista de prioritati. Insulele alea cel mai probabil o sa fie acolo si la anu’, dar rudele nu se stie. Pe aceeasi idee de la punctul 2, daca nu-ti permiti decat o vacanta pe an si nici macar pe-aia n-o faci cu familia, pai scuza-ma…
    Daca ai intr-adevar probleme cu timpul si/sau banii, poti face cate-un weekend sau city break intr-un loc care sa-ti placa si care sa nu te faca la bani si/sau sa-ti manance mult timp cu drumul, iar vacantele mai „serioase” sa ti le faci cu cei apropiati. Si, ca sa nu fiu 100% morbida + sa confirm in continuare articolul, e pacat sa lipsesti de la cununii, nasteri, absolviri si alte bucurii din vietile celor de care-ti pasa. Nu ca sa aveti poza impreuna de la evenimentul ala, ci ca sa va amintiti ca ati fost acolo, sa va ajutati si destresati impreuna, etc. Caramida pe caramida se face cladirea, nu cu 3 like-uri si un skype la cateva luni, chiar daca stiu ca e mai simplu/comod.
    3. Sfat bonus pe tema „Pot familia si prietenii sa calatoreasca si sa vina in vizita la mine?”
    Batranii tind sa aiba probleme cu zborul, deci de luat in calcul ori sa mergeti voi la ei, ori alte variante (ex: distanta decenta cu masina/ trenul/ vaporul? pe care sa poata si ei la o adica sa o parcurga).
    Sunt sigura ca toti cu un minim de scaun la cap n-au nevoie de sfatul asta, de-aia nici nu intru in detalii. L-am scris ca o completare pentru cei care nu s-au mai gandit pana acum ca oamenii mai pot sa si moara din cand in cand, dragi sau nu, si tu sa nu fii langa ei. Una e sa zici „ne-am vazut ultima data cu doua luni inainte sa moara” si alta e sa zici „ne-am vazut cu cinci ani inainte sa moara”. Dureroase ambele, dar e o mare diferenta. Ei o sa moara cu dor de tine si cu impresia ca te doare-n fund de ei, tu o sa mori cu dor de ei si cu remuscarile ca parca totusi ai fi avut timp sa-i vezi la sarbatorile trecute, dar te-ai dus la nisipuri, etc. Parca ai fi putut sa dai si pe la ei macar cateva ore pe drumul de intoarcere, ca aveai escala de o zi in localitatea lor, si totusi n-ai trecut pe la ei si acum nu mai poti…

    17

  34. #99

    In cei 10 ani cat am trait in Canada am avut ocazia sa il descopar pe Niall Ferguson, care e unul din putinii intelectuali care mai are curajul sa repete cuvintele lui Burke: adevaratul contract social e intre cei ce au murit (parinti/bunici), cei ce suntem si cei ce cresc din noi (copiii si nepotii). Practic un contra-Iluminism. Altfel spus, singurul aspect esential in legatura cu emigrarea e daca te deranjeaza sau nu dezradacinarea. Cei pe care ii deranjeaza atat de mult incat sa se intoarca au norocul de a se fi plantat in ei, de catre parinti sau bunici sau altcineva, sentimentul apartenentei. Cei pe care nu ii deranjeaza dezradacinarea si care raman departe de locul unde s-au nascut sunt oricum deja rupti de ceea ce se cheama „beneficiile permanentei” si nu inteleg nimic din cuvintele astea.

    Exodul imens din Romania din ultimele 3 decenii nu e un barometru al devastarii realizate de PSD si de ceilalti mafioti de la Revolutie incoace, ci semnaleaza ruperea interioara produsa in ultimele 3 generatii (adica vreo 80-100 de ani) de romani. Modernitatea (definirea omului prin alegerile sale si prin respingerea dependentei sale fata de Dumnezeu, familie si locuri) e vinovatul principal, iar in Romania prima generatie articulata de moderni a fost cea a comunistilor. Atunci s-au produs primele deplasari de populatii in numele prosperitatii, iar victimele acestor politici au fost parintii nostri. Care sarmanii n-au stiut sa ne invete decat ca sensul vietii e implinirea profesionala si cautarea prosperitatii, oriunde ea exista.

    Insa bunicii stiau mai bine: radacinile hranesc in vreme de foamete. (Si se refera la foametea spirituala, nu fizica.)

    14

    • #100

      iar in Romania prima generatie articulata de moderni a fost cea a comunistilor. Atunci s-au produs primele deplasari de populatii in numele prosperitatii, iar victimele acestor politici au fost parintii nostri.
      Bre! Pune umpic mina pe istorie si vezi ca Ferdinand a stramutat o buna parte din populatia saraca din Regat in Transilvania si Banat. S-a numit Reforma Agrara din 1921. Apoi au fost colonizarile din Cadrilater, Transnistria, de acolo in Banat dupa 1940-44, plecarea banatenilor in Germania in septembrie -44.
      Adica n=au inventat comunistii chestiile astea. Pina si taica-meu a venit din Moldova in Tm in aprilie ’44 cu unul din primele trenuri ale foamei.

      5

    • #101

      @mircea, corect, e vina mea ca nu am explicat corect: ideea era ca inainte de WW2 oamenii nu isi paraseau fericiti meleagurile, exista inca o legatura profunda cu locul in care se nascusera. Insa deja dupa WW2, oamenii nu mai aveau o problema in a isi parasi locurile de origine in cautarea unui trai mai bun. Comunistii sau regii aveau un rol minor in toata treaba, era o intreaga mentalitate in schimbare, si am incercat sa arat (prost,dupa cum ai observat) ca generatia nascuta dupa razboi (si mutata de comunisti) a fost prima care nu a resimtit dezradacinarea drept o catastrofa. De asta nu e de mirare ca copiii lor pleaca in draci, pentru ca nimeni nu i a invatat ca legatura cu trecutul e esentiala pentru pacea sufleteasca.

      3

    • #102

      @Coman: Nu. Textul matale e frumos dpdv literar. Insa in realitate e altceva. Daca vrei sa te ratezi tu si familia + sa ratezi viitorul copiilor tai, Da – ia si ramai in tara. Cantand maneaua aia „casa batraneasca nu se vinde”.

      Un sfat al unui scriitor din Timisoara, e din 2011:

      http://tiuk.reea.net/index.php?id=1358

      4

  35. Omule, lasand la o parte cele care ti s-au intamplat (pentru care nu pot sa spun decat ca imi pare rau), am o observatie:
    Daca tu după un an de stat în Germania incă te referi la România ca fiind „în țară” ( mergi intr-un concediu sau mergi in tara ) inseamna ca n-ai plecat niciodată

    13

  36. 1. Cati bani trebuie sa ai inainte de a te muta?
    Suficient sa iti acopere macar 6 luni. Daca ai varsta de a pleca, si nu ai banii astia pusi deoparte, ce ai facut pana la varsta asta?

    2. Cat de greu sa gasesti de munca fara sa vorbesti limba tarii respective?
    Nu limba conteaza, ci sa oferi serviciile tale acolo unde exista cerere. De exemplu in tehnologie. Unii ofera reprofilare platita de ei – https://lambdaschool.com/eu/.

    3. Care e salariul minim/mediu?
    Nu conteaza. Nu iti propui sa pleci si sa castigi salariul minim.

    4. Cat de greu sa gasesti un apartament de inchirat?
    Usor, daca ai contract de munca.

    5. Cat o sa te coste chiria?
    30% din salariu.

    6. Cum functioneaza birocratia in tara/orasul respectiv?
    Nu conteaza.

    7. Cum este sistemul educational?
    Mai bun.

    8. Ce fel de ajutoare sociale ofera statul si cum poti aplica?
    Daca pornesti cu gandul sa iei ajutoare, ramai in Romania.

    11

  37. #105

    Exact la asta mă gândeam zilele acestea, mai ales că nu îmi găsesc buletinul, iar zile de concediu mai deloc rămase, deși nu ar fi o problemă, iar se știe cu mersul la ambasadă rezolvi imediat în câteva zile săptămâni. Sper sa nu se întâmple nimic… Tristă povestea citită, dură și tristă

    2

  38. #106

    „Trebuie sa ai grije in primul rand la gloata ta” :) , e o expresie veche din Banat si se refera la familie. „Socializarile astea”pt ca nu sunt prietenii vin si pleaca: nunti, botezuri, chefuri, excursii, cumetrii, etc. Inmormantarile sunt tot socializari, cei dusi care au tinut la tine le e mai important ca tie sa-ti fie bine decat sa stai la priveghi si pomeni. „Gloata ta”, familia are alta perspectiva si mai multe beneficii in Germania: sistem medical, social, job, infrastructura, etc. Nu pierzi ore in trafic, nu ai atata poluare ci aer curat, nu iei bacterii din spitale sau doctori indolenti, invatamantul e pus la punct fara heirupisme inutile sau lene totala, la job esti respectat fata de multe din situatiile din tara unde fie se manca mult rahat fie e salar mic sau o combinatie de cele doua. In timp o sa legi prietenii noi, mai putine ce e e drept dar mai trainice pt ca deja incepi sa ai o varsta. Evita nuntile si stat mult prin tara, trimite bani in plic daca ti-au fost prieteni si foloseste timpul ala de concediu sa vezi lumea cat inca esti in putere.

    1

  39. #107

    Oi fi eu mai cinica, nu stiu. Dar parerea mea e ca bunicii ne mor oricum, mai devreme sau mai tarziu, indiferent ca suntem la 5 sau la 1500 km departare.

    Acum 12 ani, cand am plecat, ai mei mi-au zis: daca asta vrei tu, du-te. Noi ne descurcam. Si am avut decese in familie de atunci, uneori destul de subite. Cand am putut, am venit. Cand nu, nu, toti m-au inteles de fiecare data.

    Astia 12 ani au fost de multe ori teribil de grei: bariera lingvistica, uneori singuratatea, diferentele culturale, dorul de casa. Cand mama a avut cancer mai aveam putin si o luam razna, si nu exagerez. Dar (pentru cei care intr-adevar isi doresc asta si nu sunt veniti doar sa faca ceva bani si sa se intoarca cu ei in Romania) vine o vreme cand iti dai seama ca „acasa” inseamna locul ala pe care ti l-ai ales TU, unde ti-ai facut o viata, o familie, o cariera, un rost, whatever.

    De famile mi-e dor, vorbim insa tot timpul si ne vedem cel putin o data/de doua ori pe an. De Romania nu pot sa spun ca mi-e dor mai mult decat, de exemplu, de un loc misto in care am fost in vacanta.

    4

  40. #108

    Azi implinesc 8 ani in exil.

    Abia acum 2-3 ani am inceput sa accept ca sunt imigranta in tara asta, ca e a doua casa/patrie, si ca nu sunt doar expat.

    Am avut cateva telefoane din astea. La munca am fost inteleasa, am avut si un oarecare noroc cu biletele de avion, si cu faptul ca ai mei stau relativ aproape de cateva aeroporturi. Dar stau cu frica-n san, ma rog de ai mei sa isi faca controale regulate, am cosmaruri cu ziua in care o sa sune telefonul si nu voi mai avea ‘noroc’.

    Plus ca toti banii, norocul, sau planurile din lume nu schimba faptul ca trebuie sa alternez intre sentimentul ca viata familiei si prietenilor mei incepe sa se desfasoare complet fara mine, si sentimentul ca ne vedem doar la nunti, botezuri, si inmormantari.

    2

  41. #109

    Emigranti din lumea-ntreaga, eu va dau un singur sfat:
    Nu va luati dupa recruiteri, c-alea-s joburi de kkt.

    Un job bun se cauta, te chinui si lupti putin pentru el, nu iti pica in poala. Si de obicei alea bune se dau localnicilor.

    3

  42. Bah, dar cum ar fi sa mergi si tu la munca. Cu autobuzu ca ti-era lene in dimineata aia. Si sa te sune un numar de romania. Fix, bucuresti. Si…pentru ca esti plictisit raspunzi. Stii ca o sa te sune cineva sa iti zica „nu vrei sa participi/castigi/cumperi cacat?”.
    Dar…de la celalalt capat al telefonului sa aflii ca de fapt ai o ruda in spital. Si nu numa ca e ruda dar e si cu deces. Si ca ar fi util daca cineva s-ar duce la spital sa il recupereze.
    Ei, ce zici de cazul asta total inventat, pentru ca nu se poate intampla asa ceva, nu?

    1

  43. #111

    Guess what,in afara nu zboara purcelusi roz.Dar postul pare depresiv,clar persoana in cauza trece printr-o perioada nasoala,toate lucrurile scrise sunt la cald.Oricum,nu lucrati acolo pe un post de menajera,vanzatoare etc.Si cele mentionate isi pun bani deoparte,in caz de chestii nasoale pot veni in tara oricand.Nici daca esti tara,de exemplu Oradea,Satu Mare nu ajungi usor in anumite zone ale tarii.Asta sa iti plangi de mila ca nu ai putut ajunge la o inmormantare pe motiv de lipsa de bani mi se pare o scuza asa,mai mult sa se convinga persoana in cauza.Ca doar nu veniti din afara Europei.Viata in afata nu este usoara, oamenii nu te accepta usor,trebuie sa inveti limba,sunt multe chestii de luat in considerare.Inclusiv relatia cu partenerul,este un test suprem.Doar voi doi,fara altcineva prin preajma,va suportati sau nu.Na,trist poti fi si in tara si acolo.Decesul a trei persoane din familie te loveste la fel.Capul sus!

    3

  44. #112

    Am primit si eu telefonul asta acum cateva luni. Intr-o zi in care eram foarte flower power, imi tot spuneam ca imi incarc cartela de Ro sa o sun pe mama (singura pe care o mai aveam in tara), sa vad ce mai face (ca avea cancer terminal)…
    Si m-am dus vesela la serviciu de la ora 7, ca n-aveam rabdare sa imi termin proiectul. Si eram machiata si rujata cu rujul cu care nu m-am mai dat de cand a murit bunica. Si atunci tot asa devreme m-am dus la serviciu…
    Si ma suna vara-mea din Londra si eu eram „haha, ma chemi la cafea?”, ca sta la 2 case mai incolo.
    „nu, vino acasa, s-a intamplat ceva”.
    Si m-am dus acasa sa o vad pe mama mov si trista si fara mine. Si sa ma cac pe salvarea lu’ peste prajit, ca sotul ei a chemat salvarea de 3 ori, si au venit dupa 4 ore. Nici macar n-au vrut sa o ia la morga, ca le era sila de facut hartii.
    Acum ma pregatesc sa ma urc in avion, ca tre sa fac succesiuni si alte cele, dar macar stiu o treaba – nu-mi mai moare nimeni, ca-s toti aici cu mine.

    5

  45. #113

    Mult prea mult bla bla. Exista doar citeva intrebari valide legate de un asemenea pas. Prima ar fi in esenta ce vrei sa faci, sa pleci temporar, sau sa emigrezi. A doua ar fi cum stai cu limba locala. Iar a treia e clar ce viata vrei sa duci.
    DACA vrei sa emigrezi cu adevarat, fara limba esti mort, iar chiar daca o inveti, daca nu inveti sa te dezbraci de balcani, e totul de geaba. Desigur, puteam sa spun asta si mai stufos, dar de ce?

    2

  46. Te gindesti numai la ce nu trebuie si vad ca ii inveti si pe astia…nu e ok…ma mir ca nu le zici si sa sune pe popa primul lucru cind se scoala sa ii spuna aluia sa stea naibii in parohie in caz ca da vreunu coltu si popa e la facut copii cu preoteasa.. Daca ai fi patron de echipa de fotbal ce le-ai zice la jucatori…sa invete unde e cel mai aproape spital in caz ca se lasa cu oase rupte?
    Bah. Trezeste-te. Viata e timpita de la ea, nu trebuie sa faci ca aia din povestea cu drobu de sare. ..

    Ok, crapatul, nu ca faceti griji ca nu scapati hahahaha, nu crapa nimeni, toti merg/ see nasc in alta parte si daca nu ai fost lepra nu prea ai de ce sa iti fie frica de ce este dincolo. Universul este foarte exact, pare casa de nebuni dar nu e, totul se supune regulilor de rigoate si nu prea le stim dar putem deduce un lucru: totul este foarte logic. Cum este ilogic ca viata sa inceteze la intervale da-npulea…adica unu crapa la 81, altul la 12.. nu face sens decit daca intelefem viata ca energie.. adica nimic nu moare, totul continua in feluri foarte interesanta. Deci tipu ala Isus a cam avut dreptate.. lasa bocitul la hoituri si paretea de rau ca ala de sa eschit „a murit” ca n-a murit da-l dreaq hahahaha.

    Locul natal, prima gagica, primul meci in galerie, prima bataie cu Militia.. amintiri mereu dulci dar asta nu inseamna ca nu mai facem altele.. primul meci de hockey, prima zi in desert, prima casa, a doua, a treia masina, al patrulea job, amintiri se fac pe Banda rulanda. Si prieteni. Si rutine, de zi de servici, de zi de vacanta, totul este sa lucrezi la lucruri normale, ce ibtelegi, nu la lucruri sinistre, socante si tot asa. Numai prostii si mizerabilii consuma lucruri traumatizante non-stop si pe urma pishe ochii prin biserici ca de ce toti au viata ok numai a lui e sa it bagi pula-n ea….
    La anul tuva-n bot vine bossu in Romania adica sper sa nu, mai misto Aruba can acolo aia nu au cimitire ori bocitoare ori cel vrincean cu cel moldovean etc etc etc.

    1

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

Dacă doresti să dai like unui comentariu, trebuie să fii logat in contul tău de pe cetin.ro

Citește și...

Citeam spamul ăsta primit de dimineață, cu conferințe de alea de fericire. E ceva tedex, la promenada, mergeți, dacă vă interesează, eu am cunoscut acolo oameni foarte interesanți și diferiți de mine, cu care mi-am extins bula în moduri nebănuite. Despre Șora, ok, e clar, are 100+ de ani, a văzut totul, e […]

Pe Platon îl chema Aristocle. Puteți închide internetul pe ziua de azi. „Platon” este o poreclă derivată din cuvântul grec pentru „lat”. Unii spun că a fost poreclit așa de profesorul lui de lupte, pentru că era mare în piept. Aristocle însuși afirma că îl cheamă Platon pentru că o are lată. Fruntea […]

sâmbătă 17 august, în jurul orei 3,00, şoferul de 27 de ani al unui autoturism ce rula pe DN 22, dinspre cariera de piatră Sitorman către localitatea Lumina, la km 280+700 m, a accidentat o trotinetă electrică, fără elemente de semnalizare, condusă în aceeaşi direcţie de mers de către o femeie de 43 […]