Să vă spun întâi despre partea tehnică.
Organizarea a fost ireproşabilă. Pentru o primă ediţie, Nebuloasa a făcut o uber tare chestie, care poate nu le iese la fel nici unora cu ştate vechi în domeniul organizării de evenimente. Păcat de hotelul Timişoara, care pe pliantele din camere are trecute 5 stele, dar camerele sunt undeva de 2 margarete. Restaurantul unde am mâncat are o mâncare genială, dar o servire de tot căcatul. Overall, se compensează. A, gurist la bar e tipul ăla care a fost la Românii au talent, imitându-l pe Nea Mărin, cu o straiţă de praz. Destul de tern.

Să revenim la oile noastre şi să discutăm despre şpicării pe care i-am ascultat eu.

Alexandru Negrea – Dacă îţi place facebookul, e foarte interesant să îl asculţi. Omul şi-a luat ca misiune în viaţă să evanghelizeze tarlaua lui Zuckerberg şi nu pierde nici o ocazie să îi facă reclamă cât mai mare. Pe mine, nefiind pasionat de subiect, m-a pierdut la un moment dat. Am reţinut totuşi că pe facebook trebuie să pui poze când studiezi şi te plimbi, nu când faci sex şi flirtezi. O să ţin cont.

Alina Crâncău – Pe simpatica trilulistă şi tvdecistă am prins-o fix când a spus mulţumesc, la revedere. Da, am dormit mai mult decât preconizam, asta e viaţa. Bărbacsu încă mi-e dator minim 4 kile de palincă de zalău.

Andrei Crivăţ – Şi-a pierdut definitiv emoţia de la primul său discurs în public. A cuvântat cu elan şi avânt, despre nişte chestii nu exagerat de interesante, ba chiar uneori plicticoase. Când devine serios, îşi pierde simţul umorului. Poate ar trebui să reţină că punctul său forte e prezenţa umoristică excepţională.

Bobby Voicu – ca deobicei, a vorbit despre el, eu sunt Bobby, uite ce tare sunt, uite ce chestii belea am făcut, sunt un ninja. La un moment dat devine plictisitor să tot auzi placa asta, dar bănuiesc că nu şi pentru cei care îl aud pentru prima dată.
Ce nu înţeleg eu şi probabil nu voi înţelege niciodată. Bobby dă tot timpul exemplu despre cum a făcut proiecte şi s-a dus grămadă peste firmele targetate, explicându-le cât de mult doreşte el ca ei să îi pună în practică proiectele şi cum în general îi ieşea pasienţa.

Nu reuşesc să înţeleg cu ce îi este asta utilă unui blogger simplu şi umil. Din punctul meu de vedere, asta e o muncă de om de vânzări, care vinde chestii. Eu, ca blogger simplu, m-aş simţi lejer umilit să mă duc să bat la uşi străine, cerându-le bani. Ca să nu mai vorbim de faptul că nu m-ar primi nici dracu, aş ajunge expediat pe la vreo secretară, care va lua proiectul meu şi şi-l va bă….îl va arunca. Sunt sigur că nu opţiunea mea nu e cea mai bună, dar totuşi, nu toţi avem skilluri de genul acesta. Zic şi eu.

Bogdana Butnar – Proaspăta achiziţie googliană din românia, posesoare de ochi senzaţionali, a petrecut câteva minute la început, dezvinovăţindu-se de faptul că e angajată la google. Poate ar trebui să meargă mai departe, să conştientizeze că au luat-o pentru că e cea mai bună şi cam aia e?
En fin, partea funny la prezentarea ei a fost intervenţia din final a unei doamne de la Romtelecom Vest. Care doamnă a început întâi prin a se prezenta că ea a făcut şcoala pe vremea împuşcatului şi că se simte un dinozaur.

După care a luat-o la refec pe Bogdana, despre cum foloseşte ea romgleză şi că e lipsă de respect faţă de auditoriul ei, care suntem noi auditorii toţi rromâni verzi şi că să aibă pe viitor decenţa să vină cu o prezentare în rromână. Mai voiaţi o dovadă că Pruteanu nu a murit, ci s-a transformat? Sunt de acord, că în corporaţii şi firme se broschează la greu cu romgleza, îmi aduc aminte că am fost odată la Vando şi m-am spart de râs, cum ţineau ei KiPiEiul under ceva şi că au nişte sheeturi cu nişte things. Da, se exagerează, dar când e vorba de internet, unde totul e în engleză şi ai nevoie de engleză pentru a putea relaţiona cu oricine din lume, nu poţi să vii tu prutene şi să spui că în loc de online mai bine zici pe linie şi că world wide web este ţesătura lată cât lumea, amintindu-ne de #traducerisocaciene.

Raluca Popa – Îmi aduc aminte de vremurile de acum un an sau doi, când Raluca Popa se simţea onorată că e în preajma oricărui A-lister şi o declama cu foc cam pe toate canalele. Între timp, Raluca Popa a crescut, s-a făcut şpicheriţă şi debitează prostii mult mai mari decât ea, ceea ce nu e foarte greu, ea fiind micuţă de statură, despre blog şi blogging.

Probabil cel mai slab vorbitor al panelului, venind cu nişte cerinţe pe care le vrea ea de la bloggeri, dar prezentate, după spusele ei, din postura de blogger, deşi în spatele cuvintelor urla frustrarea de piarist care nu poate controla ce apare pe bloguri. Am contrat-o din sală şi nu am făcut asta din dorinţa de a mă etala ca specialist, ci pentru că în acea sală erau oameni care poate nu auziseră de blogging sau industria asta în sine şi ar fi rămas convinşi că prostiile debitate de micuţa piaristă a lui roşca stănescu sunt de fapt reguli de bază şi că aşa se face treaba în online şi pe bloguri.

Ei sunt toţi cei pe care i-am văzut şi ascultat. La restul, ori nu am putut să ajung, ori nu am vrut să ajung, nefiind interesat de subiectele abordate.
Concluzia mea, de după?

Oamenii în provincie nu sunt foarte familiarizaţi cu online-ul, cu munca de aici, cu oamenii şi şi caracteristicile lor. Poate PR Beta ar trebui să devină o acţiunea lunară, în câte un oraş al Transilvaniei, Banatului etc. Pentru că, spre deosebire de evenimentele din bucureşti, la PR Beta am simţit interesul viu faţă de conferinţă, faţă de subiectele discutate. Oamenii chiar erau interesaţi să ştie despre subiectele abordate şi nicăieri nu se vedea blazarea de la conferinţele bucureştene, gen `ce faci mă, şi-aici dau de tine, am venit să bifez şi eu asta, dacă tot am dat banii`.

PR Beta se poate transforma foarte uşor în Am ieşit din Beta. Trebuie doar voinţă şi curaj.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.