the saddest moment

Mă plictisesc la plajă și m-am gândit să aștern pe tastatură un gând răzleț.
Una din problemele noastre, ca societate internaută, este că suntem un internet al extremelor. Să vă explic.

Mă uitam aseară împreună cu un prieten pe siteul uneia din urâtele astea specialiste în beauty și fashioniste, ca să ne râdem. Știu că nu citiți așa ceva, dar ar trebui, serios, e o experiență purificatoare. Comentariile lor sunt EXCLUSIV de tipul

pozele sunt absolut superbe, te pup
ce frumoasa esti! esti superba!
sunteti minunati iar rochia este superbă
cât de cool ești, îmi place foarte mult. superb!!
îmi place, ești superbă…

De cealaltă parte a internetului, orice ai spune cuiva, prima replică este ești prost, iar de la a doua deja intervine mama ta și capacitatea ei de a reintroduce în uter măgădăul idiot pe care l-a fătat și nu înțelege că e prost.

Nu există calea de mijloc, nu există o limită a discuției, limită care să instaureze o toleranță între opinii. Nu, este pur și simplu albă sau neagră, așa cum a lăsat Moise la trecerea Iordanului.

În fine, mă duc în apă, sper să nu îmi fure nimeni telefonul până mă întorc.