Scris de un Anonim.

As vrea sa expun doua experiente personale care, analizate cu atentie, pot sa explice ceva mai bine de ce suntem unde suntem si de ce sila este un sentiment din ce in ce mai coplesitor. Tema pe care o aduc in discutie este justitia, un subiect destul de fierbinte zilele astea. As avea rugamintea ca, daca cumva cine citeste textul stie cum ma numesc, sa omita acest lucru in comentarii, intrucat nu doresc niciun fel de celebritate sau faima. Multumesc anticipat.

1. cativa ani in urma, calatorind intr-o tara semi-vecina dar prietena, fara absolut niciun fel de motiv real am intrat intr-un conflict cu un politist. Un conflict care, dupa cum veti vedea, nu mi se datora sub nicio forma. O neintelegere care a escaladat si care a culminat cu sechestrarea mea intr-o sectie de politie, unde am fost umilit, amenintat cu bataia, am simtit ca ma pis pe mine de frica, pana in momentul in care, nici nu stiu cum, am reusit sa imit o criza de inima, fiind, efectiv, scos pe sus si lasat afara, sa nu mor dracului inauntru.

Nu stiu daca cineva isi poate imagina exact cum e sa traiesti un asemenea eveniment. Eu insa, pe moment, am simtit ca imi crapa venele de cata adrenalina aveam si am taiat-o direct spre Bucuresti. Abia dupa vreo 50 de km am inceput sa ma simt nasol si fizic, nu doar psihic. Cert este ca intamplarea m-a mahnit atat de tare, incat am reclamat-o ambasadei tarii respective.

Initial am crezut ca va fi un efort inutil, insa m-am inselat. Oamenii mi-au citit plangerea si i-au dat curs. In cateva luni, presedintele unui tribunal militar imi scria o scrisoare in care imi spunea ca, citez „asupra persoanei pe care ati reclamat-o planeaza serioase suspiciuni de vinovatie”. Mai mult, au instituit o comisie rogatorie care sa imi ia o depozitie, eu refuzand invitatiile politicoase de a ma duce, pe banii si protectia lor, sa depun marturie.

Dupa vreo 3 ani, am primit acasa un dosarel de vreo 80 de pagini, in limba tarii respective si in romana, in care mi se explica tot ce s-a intamplat cu cazul. Finalul a fost condamnarea penala a politistului acuzat, sanctiuni disciplinare pentru el si pentru acolitii sai care incercasera sa il protejeze, descoperiti intr-o ancheta exemplara, degradari militare, ce sa spun, the full monty. Culmea este ca nu m-am simtit deloc bine sau mai bine, ci chiar mai trist, stiind ca in Romania astfel de lucruri sunt imposibile. Ceea ce deschide cel de-al doilea punct.

2. Mereu am crezut ca e bine sa ai variante. In cazul in care ai masina, o varianta e sa ai casco. E scump, dar te scoate din belea. Sau nu. Realitatea este ca – si din nou se va demonstra in cele de mai jos – esti fix la pula asiguratorului.

Pentru multi, conceptul de dauna totala suna foarte abstract. Ei bine, eu am reusit sa vad cu proprii ochi ce inseamna asta, ce inseamna epava, etc. Sunt un tip destul de harshit, am avut masini bune, tinute in service-uri pretentioase, am inteles cum merge treaba. Dar, din naivitate, am considerat mereu ca siguranta maxima e data de casco. Scutirea de certuri, de nervi si de stres. Naiv.

Asadar, facandu-mi masina dauna totala, in urma unui accident completamente stupid, fara alte pagube, insa complet din vina mea – care este total irelevanta pentru discutia de fata – am decis sa activez casco. Doar ca, surpriza! „Circumstantele care au stat la baza accidentului nu fac obiectul unui eveniment asigurat”, Uniqa dixit. Si, de ce? Pai, pentru ca toate, dar absolut toate firmele de asigurari au, pe langa polita de asigurare, o anexa care se cheama „conditii standard”, care „fac parte integranta din polita” si care, chiar si citite, nu se pot negocia. Ceea ce, in termeni juridici, inseamna ca tu, clientul, inchei un „contract de adeziune”. Si cam asa sunt toate contractele ale caror clauze nu se pot modifica. ENEL, Vodafone, Allianz, UPC, toate sunt la fel.

Stiti cum functioneaza, in realitate, sistemul de asigurari in momentul in care despagubirea solicitata este refuzata? Exact, te baga pe unde-ai iesit. Niciun organism al statului roman nu se implica in ajutorul tau. ASF, OPC, whatever – sunt degeaba. Si atunci ii dai in judecata. Evident, punctul de vedere pe care il ai te indeamna sa „iti cauti dreptatea” in justitie. Si aici incepe partea interesanta cu justitia romana.

Care, si nu e vorba strict de acest caz, este partinitoare. Nu vreau sa prelungesc la infinit discutia, insa dreptul la justitie vizeaza niste deziderate care, de principiu ar trebui sa protejeze cetatenii si societatea. Repet, sunt destul de harshit si am experienta mea in sali de judecata. Insa am constatat ca, in ultima perioada, justitia nu mai ia partea oamenilor, urmarind adevarul, ci a statului si a celor care pompeaza bani in el.

Ca atare, un accident banal de circulatie, repet, din vina mea – imaginati-va efectiv o clipa de neatentie in care izbiti masina de un stalp sau de o basculanta stationata, oricum nu este deloc relevant – se transcrie, conform tuturor conditiilor atasate politelor casco, prin sintagma „asiguratul are obligatia de a se comporta ca un bun proprietar, luand toate masurile rezonabile necesare, in functie de imprejurari, pentru a preveni aparitia unui risc asigurat”.

Trebuie sa intelegeti ca aceasta clauza se poate invoca in orice situatie, unilateral, fara nicio alta explicatie, fara nicio justificare, si ca dupa invocarea ei, practic, ai belit pula, esti pe cont propriu. Fiindca, repet, nu exista nicio organizatie de reglementare care sa te protejeze, nicio asociatie care sa puna presiune pe asiguratori si nicio justitie care sa desfiinteze un contract vadit abuziv, ale caror clauze sunt activate impotriva ta, ca parte lipsita de orice putere de negociere, producandu-ti un dezavantaj absolut clar si lipsit de orice fel de etica.

Precis se va zice celebra „TL;DR”, se aplica. Acest post nu este generat de vreo frustrare. Nu sunt un om care cauta scandaluri, insa incerc sa imi protejez drepturile. Experientele descrise de mine se pot repeta oricui, oricand. Concluzia pe care eu o trag este ca, din pacate, in Romania suntem din ce in ce mai putin protejati de catre autoritati, forta pe care noi trebuie s-o exercitam asupra lor fiind necesar sa creasca.