moarte

Zilele trecute, niște tăntălăi se apucaseră să facă o campanie în care, ziceau ei, îi dădeau mumu lui SOV, donând bani crucii roșii. Neștiind că orice bilet vândut în românia dă o parte din bani, ghici unde, către către crucea roșie. Prin Lege. Neștiind că la crucea roșie era, nu știu dacă mai este, drept mare șefă, doamna Geoană, soția prietenului de inimă a lui SOV. Important e că hipsterii făceau campanie.

Abia aștept acum să vină începutul de an, cu campaniile alea de donat 2% din impozit, către SMURD, crucea roșie, sănătate etc.
Pentru că fiecăruia din cei ce mă vor aborda, le voi pune în față articolul ăsta, să le aduc aminte cum membrii echipajului elicopterului prăbușit pe lac, au urlat 20 de minute după ajutor. Până au murit. Între timp, salvatorii au venit cu barca cu motor, dar fără cheie la motor. Și cu salvare, dar fără difibrilator, pentru că așa erau învățați de la ce fac în fiecare zi.

Amintiți-mi să donez, ca oamenii să moară cu banii mei în mână.
Nu banii sunt problema sănătății româniei. Ci personalul uman. Jegos, indolent, delăsător, nesimțit. Oameni lipsiți de empatie, oameni ăn a căror inimă, bunătatea, dacă a existat vreodată, a fost înlocuită cu mercantilismul rece și venal. Oameni pentru care apocalipsa ar trebui inventată, să ne putem oferi un start proaspăt în lume.

Din păcate, trăim în țara unde nici apocalipsa nu vine.