De la mediocrates

Destinul meu…

Ma uit la mine
Cum se uita altii
Intr-o ceasca goala de cafea
Cerand o explicatie
Pentru ceea ce sint
Cautind un indiciu
Despre ceea ce voi fi…

Ma uit spre cer
Si-mi surprind gandurile
Cum formeaza imagini bizare
Ca si norii dezlantuiti
impovarati cu lacrimi neplanse.

in apus de soare
sufletul mi se desprinde
interpretand pentru mine
destinul meu….

Din avion

in mine se deschide
un spatiu imens
prin care calatoresc
strapungand vazduhul
si explorand orasele luminoase
de pe taramurile imaginatiei mele…

de sus
din avionul meu,
imi vad timpul
cum fuge de mine
si imi surprind
sufletul
cum se fereste
Sa aterizeze la sol.

Focul

imi vad sufletul zgribulit
la marginea unui drum
cum pune pe foc
cate-o vorba
un cuvant
o speranta
incercand sa se incalzeasca…

apoi imi simt trupul
cum arde si el
incet
linistit
troznind uneori
de durere
de placere
in flacarile timpului…