Dintotdeauna m-am considerat, m-am simțit și m-am comportat ca un om simplu. Nu mă consider vreo vedetă, nu mă interesează să mă scald în aplauze, conferinte etc, refuz constant invitațiile de a fi șpicăr la diverse conferințe, pentru că, pur și simplu, nu îmi place să ies în față în vreun fel, ador să stau în colțul meu mic și confortabil.

Dar acum serios, realizez că o vedetă adevărată din românia, om care apare zilnic la tv, apare în reviste, el și soția sa sunt sau au fost clienți fideli ai fițuicilor de scandal, tot tacâmul necesar pentru desemnarea unei vedete autohtone, este complet obsedat de persoana mea. Adică să pleci în vacanțele tale de vedetă, exclusiviste, cu șampanii și homari, plătite din banii tăi cinstiți câștigați cu sudoare frunții securistice, și să te gândești non stop la mine și la conservele mele amărâte?
Nu știu ce să fac. Oare mă dorește? Îi obsedez visele? Sau vrea, ca toată lumea, un link spre situl lui, să îi mai crească traficul, pentru că săracul om a ajuns pe locul 43 în topul blogurilor din românia. E destul de nasoluț, adică să ai emisiune zilnică la tv, cont de facebook cu 320 000 de likeuri pe care îți lași link de fiecare dată când scrii…și totuși, 600 de unici? Păi Neștian face atâția într-o oră, iar el scrie despre modă, nu se dorește luptătorul luminii.

Sunt nehotărât și simt un zbucium intern. E o responsabilitate mare să fii idolul lui Mircea Badea…