Duminică dimineața, mușcata

scris de M.C.

N-am crezut că poate fi așa de frig în august.
Povestea mea începe de când eram prea mic ca să-mi aduc aminte dar am semne pe care o să le port toată viața. O parte din ce vă povestesc s-a întâmplat în realitate, o parte sunt dramatizări pe care mi le-am imaginat eu și s-au întâmplat doar în mintea mea. Specialiștii numesc asta schizofrenie. Eu o numesc talent, iar ca mine fac toți scriitorii din lume, inclusiv ăia care scriu istorii pentru mileniali.

La nici 2 ani, tata, beat fiind, mi-a dat un șut în cur și mi-a dizlocat coloana drept pentru care mersul și poziția corpului mi-au fost schimbate pentru totdeauna. Asta a dus la izolarea mea de ceilalți copii dar ei n-au nicio vină pentru că erau doar sinceri când râdeau de un copil caraghios care mergea crăcănat și șontâc.
Așa că toată copilăria mi-am petrecut-o singur, printre florile bunicii, la Straja. Avea o grădină plină de garoafe pe care le copileam, le udam, iar bunica le culegea pe cele înflorite într-o găleată de plastic și se ducea să le vândă în fața spitalului.
Cea mai mare plăcere a mea era să ud straturile de garoafe și după ce pleca bunica mă așezam cu spatele pe rigola plină de apă și priveam printre garoafe cerul. Câteodată, lăsam apa să curgă și visam că sunt în jungla amazoniană. Și apa venea tot mai rece. Dar înduram răceala apei până nu-mi mai simțeam picioarele și pe urmă mă ridicam și tremuram.
N-am crezut că poate fi așa de frig în august.

Într-o zi a venit preotul Arim.
– Unde e bunica ta?
– E la piață, părinte.
A admirat grădina și mi-a zis că am aură de sfânt, că numai un sfânt poate face minuni iar grădina aia de garoafe era o minune. Și mi-a propus să mă duc în fiecare duminică dimineață să ud florile de la biserică. Era prima dată când cineva mă aprecia pentru ce fac iar duminica următoare, la 6 dimineața eram deja în fața bisericii.
Părintele mi-a arătat grădina. Erau o mulțime de flori frumoase. Apoi m-a dus în biserică. Mi-a arătat altarul și floarea pe care o iubea el cel mai mult: o mușcată de geam roșie. Mi-a dat o cană și mi-a zis că în biroul din altar nu are voie să intre nimeni, decât eu. Să ud mușcata.
Nu era greu. În jumătate de oră terminam de udat grădina iar la sfărșit, cuvios și cu grijă să nu trezesc icoanele adormite intram în biroul din altar și udam mușcata.

Într-o duminică dimineață m-am dus și nu curgea apa.
Centrul de pompare din sat era oprit din ordin de la județ, apa trebuia raționalizată.
Părintele privea trist către grădină dar m-a luat de mână și m-a invitat în altar. A luat ghiveciul cu mușcata în mâini și a îngenuncheat înaintea mea. A închis ochii și a început să se roage apropiind ghiveciul de mine, tot mai mult și mai mult până ce frunzele mușcatei mi-au atins puța prin pantalonii mei scurți.
Apoi mi-a șoptit ceva cu jertfă și dumnezeu și m-a mângâiat pe puță până ce mi s-a făcut frig.
N-am crezut că poate fi așa de frig în august.

În 1978 au început demolarea satului ca să facă loc canalului Dunăre-Marea Neagră. Veneau excavatoarele cu câte un milițian după ele și băgau dinții de metal în pereții caselor de chirpici care cădeau copleșite cum am căzut eu când m-a lovit tata în cur. În urmă veneau buldozerele și nivelau totul. Plângea bunica, plângeau și garoafele ei care se striveau sub șenilele de metal. Plângeau și excavatoriștii. Plângeam toți. Ultima demolată a fost biserica.

Ne-au mutat într-un sat alăturat în niște blocuri fără încălzire centrală și fără apă caldă. Când am terminat generala m-am angajat ca măcelar la abatorul din oraș. Era un loc în care îmi puteam exterioriza ura față de excavatoare și buldozere. Ah, cum scrâșnea cuțitul în carcasele alea de porci… Tăiam fășii sau porții pe care le așezam în lăzi pentru export. Și mă pișam pe ele înainte să le duc în frigidere.

În seara aia de august ieșisem la birtul din sat unde se strângeau toți. N-aveai ce să faci altceva în căcatul ăla de sat cu blocurile alea hidoase moștenite de la Ceaușescu. Mi-am luat o bere dar nu mai aveam bani și de țigări. Și i-am cerut unui fost coleg o țigară. L-am văzut eu mai devreme că avea pachetul plin.
– Dă, bă Țucă, și mie o țigare.
– N-am, băi, Leleao. N-am.
Mi-a dat Fănel. Un băiat sărac, tot din Straja și el.
Ce bulangiu și Țucă ăsta… Ai dracu’ ăștia avuți sunt mai zgârciți ca ăștia săraci.

Am tras de berea aia cât am putut, ca să nu mă duc în casă de la 8. Mă prefăceam că beau lent și când ridicam halba mă uitam prin fundul ei la o mușcată așezată pe geamul birtului. Cu frunze veștejite, ca vai de ea. Țucă tot înnoda țigară după țigară. Și când să-și stingă ultimul chiștoc îi fac iar semn să mi-l dea mie. N-a vrut, bă, n-a vrut. L-a luat și l-a îndesat în pământul din ghiveci.

Ah, cum a scrâșnit cuțitul…
S-a părbușit la pământ și l-am călcat în picioare cum călcau buldozerele pe garoafele bunicii.
Apoi mi s-a făcut frig.
N-am crezut că poate fi așa de frig în august.

– – – – – – – – – – – – – – – – – –
M.C. este încarcerat la Poarta Albă unde ispășește o pedeapsă de 25 de ani pentru infracțiunea de omor.

Gabriela Firea vrea să închidă acest site.

Poți contribui la eforturile mele cu un abonament de 3 USD

43 comentarii

  1. #1

    Daca omul n-a vrut sa-i dea tigara, nu inseamna ca e ”zgarcit”, dar faptul ca este atat de debil sa omori un om doar si fiindca n-a vrut sa-ti dea o tigara, atunci eu cred ca M.C. merita sa moara de frig indiferent de sezon.

    Sa omori un om pentru o tigara… merita sa fie omorat cu furtul rece in fiecare zi, noaptea, cand e cel mai frig, asa cum lama cutitului a fost rece pentru victima.

    ”Scriitor”… vezi sa nu…

    Thumb up 35
  2. #11

    Ba baiatule….

    Thumb up 3
  3. #12

    vai de capul meu 🙁

    Thumb up 6
  4. Fain scris. Mișto tehnica mantrei care dă greutate textului și punctează ideile din text. Puțin autori contemporani o folosesc (Cormac McCarthy în ”The Road” cu acel ”Ok” repetitiv al băiatului sau Chuck Palahniuk în ”Fight Club” cu ”I am Jack’s tumor/smirking revenge/complete lack of surprise”).
    Nu m-ar deranja deloc să mai citesc chestii scrise de M. C.

    Thumb up 57
  5. Pe-aici pe la mine era promovat in presa locala un puscarias care era un mare talent actoricesc, juca in piese, scria scenarii, poezii and stuff. Plangeau babele cand aflau ce talent zace dupa gratii. Doar ca talentul era acolo pentru dublu asasinat cu premeditare. Altfel, textul din articol e scris cu talent. Istoria literara sufera major.

    Thumb up 14
  6. #16

    Ia uite ce ai dracului sunt astia cu coloana dislocata!

    Thumb up 23
  7. #17

    Bun bun, keep them coming.

    Thumb up 6
  8. #18

    Frumos scris. Pacat ca sunt atat de multi oameni care au un drum in viata pe care nu-l merita si care, cu o indrumare corecta, ar fi reusit sa faca mult mai mult.

    Thumb up 10
    • #19

      Banuiesc ca asta e si scopul textului. Sunt multi care ajung asa, totul pornind de la ceva in copilarie. Pe langa indignare si izolarea lor fata de societate, trebuie sa si intelegem de ce ajung anume oameni sa comita crime.

      Thumb up 19
  9. Da, frumos scris.
    Dar n-au trecut deja ăia 25 de ani, sau a mai comis-o o dată?

    Thumb up 7
    • #21

      asta ma intrebam si eu, ca povestea pare pre-decembrista iar pedeapsa e mai mica decat timpul scurs de atunci.

      Thumb up 5
    • eu mă gândeam mai degrabă la ’90-’91:

      „căcatul ăla de sat cu blocurile alea hidoase moștenite de la Ceaușescu”

      Thumb up 5
    • #23

      dar ce, dupa 90-91 au demolat blocurile confort 4 si ”bufetul”?

      Thumb up 1
  10. #24

    O astfel de povestire își face efectul doar dacă este veridică, „adevărată”, dacă o crezi, dacă-l crezi pe narator/erou.
    Are cineva idee ce sculă pe basculă era un „măcelar la abatorul din oraș”?

    Thumb up 8
  11. Bah, are talent omul. Problema e ca odata ce ai trecut linia aia (sa omori un om), pentru mine poate sa fie insusi Iisus reincarnat si tot nu as mai vrea sa am de-aface cu el.

    Thumb up 23
    • Parca il si vad pe Iisus cum s-ar distra , omorandu-l si inviindu-l de vreo 15-20 de ori. Pentru ca poate si pentru ca baiatul lu doamne doamne.

      Thumb up 9
  12. #28

    E superb scris!

    Thumb up 2
  13. #29

    o bucatica din Romania adevarata. in sudul asta minunat si ars la soare e plin de sate/satuce/orasele din astea inventate de comunisti in care probabil s-au consumat multe drame asemanatoare. putina realitate cruda nu strica

    Thumb up 16
  14. #30

    Scurt ghid pentru a avea…

    Thumb up 1
  15. #31

    Se pare ca pasajul asta a trecut neobservat multora care au comentat anterior:
    „Povestea mea începe de când eram prea mic ca să-mi aduc aminte dar am semne pe care o să le port toată viața. O parte din ce vă povestesc s-a întâmplat în realitate, o parte sunt dramatizări pe care mi le-am imaginat eu și s-au întâmplat doar în mintea mea. Specialiștii numesc asta schizofrenie. Eu o numesc talent, iar ca mine fac toți scriitorii din lume, inclusiv ăia care scriu istorii pentru mileniali.”

    Thumb up 15
    • ”M.C. este încarcerat la Poarta Albă unde ispășește o pedeapsă de 25 de ani pentru infracțiunea de omor.”

      Thumb up 6
  16. #33

    Nu cred că-ți iei 25 de ani pentru asta, mai ales cu circumstanțe atenuante – victima a refuzat să-i dea o țigară. Păi alții au omorât familii și au luat cu suspendare, ba chiar au revenit la televizor cu și mai mult tupeu.

    Thumb up 8
    • #34

      Mi-a placut faza cu pisatul pe carne. In Rusia se ducea carnea noastra pe vremea aia. O fi ajuns o fleica la Gorbaciov in farfurie si dupa ce-a gustat o fi zis: iadati-l ba jos pe Ceausescu, uite ca se pisa romanii in mincarea noastra…

      Thumb up 5
    • #35

      Bernevig? Pauneasca?

      Thumb up 1
    • #36

      Păuneasca, Huidu… și or mai fi

      Thumb up 1
  17. #37

    Bun!

    Thumb up 1
  18. #38

    Straja chiar a existat. Locuitorii au fost mutati in Cumpana. Se vedea pe fetele lor can se simt dezradacinati. Dramele tacute ale realizarii canalului Dunare -Marea Neagra. Exista si o tabara de „canalisti” in Cumpana ( muncitorii de la Canal). In fiecare sambata erau batai cu localnicii la discoteca din sat.

    Thumb up 2
    • #39

      E, nu-i nimic. Sâmbăta se băteau, duminica se spovedeau. La mușcată.

      Thumb up 5
  19. #40

    mai bine il lasa pe tuca sa moara de cancer!

    Thumb up 1
  20. #41

    E bun textul. Dar faza cu pseudonimul cred ca a dus lumea in eroare 🙂

    Thumb up 1
  21. #42

    genul de literatura care a cauzat o mare parte din gradul de analfabetism si incultura al acestui popor. daca ii intrebi pe 99% din romani ce dracu vrea sa spuna asta aici, indiferent de cate clase au absolvit, vor da rapunsuri identice cu cetatenii aia de ii intervieveaza zilele astea televiziunile in fata liceelor. restul de 1% o vor da in tot felul de elucubratii de genul „limbaj bolovanos,”, „incogruenta fenomenologica” sau „mantra”, rezumbaile la „poetul o fi vrut el sa spuna ceva dar criticul sigur are un atac cerebral”. si uite asa citeste lumea corut, brown si cancan.

    Thumb up 5