Când am plecat în Germania, eram singur în mașină și mi-am cărat după mine preafrumosul meu monitor de 27″. Aveam un LG, nu foarte nou, nu foarte extraordinar, mă enerva că avea butoanele pe rama monitorului SUB monitor, adica daca aveam ceva de luat de acolo, automat inchideam monitorul sau schimbam luminozitatea. Dar era monitorul MEU și avea 27 de inch, era uriaș, mare și negru, și once you go black…

Din păcate, când a trebuit să ne întoarcem, m-am întors împreună cu nevastă-mea în dreapta. Aceeași nevastă care și-a asumat sarcina de a împacheta electronicele și de a le pune în mașină. Nefericirea a făcut ca monitorul meu să îi iasă în cale și să îl considere chestie electronică. Pe care a dus-o la mașină frumos, ținând-o de ecran, cum se face. Ajunsă acolo, a pus monitorul pe Volvo, a descuiat portbagajul, a luat monitorul de picior și…și cam aia a fost, pentru că monitorul a ieșit din suportul de picior, unde stătea fără să fie înșurubat și a căzut fix pe colț, transformându-se într-o rețea fină de pânze de paianjen, complet nefuncțională pentru uzul său inițial.

Am șters lacrima, am aruncat monitorul deși, din ce am înțeles, puteam să îl vând pe olx drept nou, cu vagi probleme de estetică și am mers mai departe. Între timp, mi-am luat un monitor Dell, care e foarte mișto, deși și el are butoanele pe ramă, sub monitor, foarte luminos, foarte tot ce vrei.

Doar că nu are ceva ce pe mine mă alina pe interior. 27 de inch…