Am vrut să scriu un articol și să înregistrez un video în care să le mulțumesc tuturor prietenilor pe care îi cunosc, din diaspora, și pe care nu îi cunosc, de asemenea. Atâta ură, atâta determinare, atâta răutate în dorința de a vota și de a încerca să îi scoată de la putere pe cei care, practic, i-au făcut să fugă din țară, e imposibil și improbabil de găsit în românia. Câți dintre voi ați sta la coadă 14 ore ca să votați? Sincer, acum.

Așa că m-am dus în singurul loc unde am crezut că aș putea să îmi arăt respectul. În Piața Victoriei, acolo unde, acum un an, prostituatele pesediste băteau gravide, copii și bătrâni, spre rânjetul satisfăcut al prostituatei șefe de la Ministerul de Interne, care s-a repezit să și avanseze în grad sclavi din jandarmerie, pentru o treabă bine făcută.

Din păcate, am ajuns după ce salariații PSD de la Uniti Salvam luaseră 1000 de fraieri în marș până la nuștiu ce minister, unde să protesteze cu torțe și coregrafii. Până și jandarmii râdeau de ei. Așa că mai rămăseseră baieții și fetele din imagine, plus o persoană cu handicap care cânta manele la niște tobe. Încontinuu, încontinuu, ritmuri orientale, din buric, pentru că na, acesta era antrenamentul.

Vă mulțumesc, oameni buni. Vă mulțumesc și vă iubesc, Iulia, Paul, Alex, Corina, Bogdan, Elena și toți ceilalți care mâncați pâine neagră în neagra străinătate. Și datorită vouă încă mai putem respira și putem să ne adunăm și să luptăm. Și datorită vouă am învățat că votul e important și că prin vot putem face să dispară gunoaie pe ușa din dos a istoriei.