Numai cine nu a vrut nu a văzut mutarea lui Stephen Elop din funcția de băgător de seamă la Microsoft, în cea de șef la Nokia, drept intenția vădită a Microsoft de a cumpăra Nokia. Am scris atunci, am comentat, dar mă simțeam ca un melc în melasă, toată lumea privea condescendent dar vai, nu înțelegi tu biznisul, de fapt e o mutare senzațională, se va relansa totul, se va drege.

Elop s-a dus, primul lucru făcut a fost să scoată de pe telefoane sistemele de operare native Nokia, le-a trecut pe muribundul windows, care nici el nu știe exact ce vrea să fie sau să facă. După care a ținut compania într-o permanentă stare de criză, de zbatere la marginea apei, cu tot felul de decizii inteligente, din care putem aminti anunțarea lansării unui telefon în februarie, iar lansarea fizică e făcută în octombrie, când nimeni nu mai știe despre ce vorbea.

Astfel, a devalorizat compania până la punctul în care a devenit accesibilă ca preț, pentru ca domnii de la Micro$oft să facă mișcarea definitivă de cumpărare. Și uite-așa, printr-o strategie aplicată pe câțiva ani, M$ cumpără cel mai mare producător mondial de telefoane, cu 5 miliarde. Nu e un preț rău.

Iar domnul Elop își încasează arginții de Iudă și se întoarce într-o funcție călduță la M$.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.