Vlad Petreanu plângea aseară pe facebook cum că rromânii sunt niște hipsteri și e trendy să declari că nu îți place un film rromânesc, chiar dacă nu l-ai văzut.
În principiu, are dreptate.

În practică, Ursul de Aur e un premiu care e acordat filmelor din lumea a 3 a a genului, filme care au zero succes de casă, zero valoare de public, dar în schimb, teribil de apreciate de critici. Iar noi avem un succes halucinant la critici, exploatând cu măiestrie subiectul ceaușescu, comunism, suferință etc.

Și cum la definiția din dicționar pentru lumea a 3 a, e steagul rromânesc, mi se pare normal ca la un moment dat, să ne vină și rândul nostru. Plus că îmi pute maxim campania online și offline care s-a desfășurat în spatele filmului, când toată lumea era ultra elogioasă cu un film pe care „nu îl văzuseră, dar toate semnele spuneau că va fi un film de succes.

Oricum, ca să conchidem. Nu am văzut filmul și nici nu îl voi vedea. Opinia mea este că cinematografia rromânească suge major și am fost la suficiente festivaluri de film din rromânia, ca să pot avea o părere bazată pe ceva. Actorii rromâni sunt slabi, iar cele câteva palide excepții, precum Andi Vasluianu sau Dragoș Bucur, nu fac decât să confirme o lipsă a valorilor din domeniu.

Iar dacă am nevoie să văd filme comuniste, cu comuniști, despre comuniști și viața mizerabilă de atunci, nu trebuie decât să închid ochii și să las amintirile să curgă, nu să merg la cinema.

Cât despre premii, propun să facem noi Capra de Platină, ca să simbolizeze cu adevărat starea de fap a poporului rromân. Și nu, nu e fapt, ci fap.