Doi preoți îl șantajau pe episcopul de Huși cu o înregistrare în care acesta întreținea relații intime homosexuale. Practic, distrugea rozete, din dragoste.

Știți ce mi se pare mie haios, în această societate de oameni drepți, atei, liber cugetători și restul căcaturilor de care abundă internetul și presa?

Că oamenii nu prea sunt interesați de cei 2 preoți care practicau un șantaj mizerabil. Nu. Oamenii drepți ai româniei sunt interesați de preotul gay.

Aceiași oameni drepți, cei care, nu-i așa, luptă pentru drepturile persoanelor gay, cer de urgență bisericii demiterea episcopului, pentru că, nu-i așa, e gay. Cu argumentul că, vezi doamne, așa e legea bisericească.

Cumva, sunt absolut convins că acești ipochimeni ar fi vândut gay pe bandă rulantă, pe vremea când articolul 200 era în vigoare. Doar legea spunea că e ilegal, deci trebuie să apărăm țara de pericolul sodomiei.

Rele și urâte timpuri trăim. Și da, dacă relațiile gay ale acelui popă sunt cu adulți, eu îl susțin. Pentru că, spre deosebire de idolul idioților români, Pornohaci, ăsta nu păcălea copii pentru a-i arăta ciocanul.