Am vazut astazi Ermitajul. Bine, o parte din cladirea principala, nu ai cum sa vezi ermitajul in intregime. Pur si simplu e PREA URIAS, are prea multe exponate. legat de exponate, azi, in timp ce ma holbam cu Subiectiv la niste tablouri de Gauguin, am ajuns la concluzia ca da, omul a pictat in Tahiti la greu, dupa care si-a luat tablourilesi le-a adus la Ermitaj, pentru ca stie oricine, in mainile rusilor se pastreaza cel mai bine totul. La fel si Picasso, Matisse si altii.

Revenind. Palatul in sine e incredibil. ENORM. Totul e enorm. Scarile, candelabrele, stucaturile aurite, AURITE, nu date cu galben, camerele, holurile. Pe holurile acelea lungi aproape ca auzi pasii vreunei ducese rusoaice, atunci cand e liniste. Care ducese rusoaice, dupa ce am vazut eu in tablourile epocii, cam toate aveau mustata. Sincer, nu m-as fi riscat sa dezbrac pe una.

Nu am mai vazut niciodata un tablou de picasso de aproape. Nici de Gauguin, de altfel. E un fior special, sa stiti, greu de definit. Bine, vorbes de Picasso, Gauguin nu m-a dat pe spate niciodata. Matisse imi place mult, are o capacitate extraordinara de a armoniza culori din cele mai variate game, adevarate strigate pe canvas, transformate in soapte si alinturi. Imi venea sa iau unul si sa fug :). Desigur, pana in piata, unde trupele OMON inca pazeau multimea de oameni care se calca in picioare sa faca poza cu trofeul UCL. Sunt sigur ca nu as fi luat bataie…

E frumos la ermitaj. Daca veti veni in Rusia, o sa va placa.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.