Mă uitam la articolul lui Vali despre fosta solistă a trupei Impact, care e depresivă pentru că societate și pentru că are copii cu sindrom down. Înainte de orice:

Cristina Bălan a aflat în cea de-a 24 săptămână de sarcină că unul dintre micuţi ar putea avea Sindromul Down și a fost sfătuită șă întrerupă sarcina: „Medicul tăcea, genul ăla de tăcere din care îţi dai seama că ceva se întâmplă. Mi-a spus că Toma are nişte markeri de Sindrom Down. Nu am avut nici o reacţie, medicul părea mai afectat decât mine. Mi-au spus că pot să fac avort. M-a durut cel mai mult asta, că era o sarcină defectă şi mi se părea o situaţie care ţinea de alegere. Am auzit păreri care ard pe suflet. Arunci copilul, dacă se îmbolnăveşte între timp?”, a mărturisit, şocată, Cristina.

Da, îl arunci, cât timp este doar un făt cu posibilitate de avort. Nu aduci pe lume niște copii cu probleme, care vor deveni niște oameni cu probleme, care se vor lupta toată viața și care vor fi dependenți tot restul vieții de îngrijirea externă a părinților.

Sau, dacă îl aduci, nu te plângi după aceea de cât de depresivă ești și cât de greu este și cum societatea e de căcat. Când ai ales asta, știai că societatea și românii sunt de căcat, doar nu te așteptai ca, după nașterea ta, lucrurile se vor schimba radical.

Și încă ceva. Lumea folosește obsesiv termenul depresie. Vai, sunt depresivă, cum zicea vedeta aia de Ceușan, încercând să vândă scobitori fraierilor. Depresia e o boală grea și gravă, iar faptul că fiecare vedetuță o folosește drept scuză când e puțin tristă, nu face decât să diminueze gravitatea ei în ochii oamenilor. Depresiv era Chester Bennington, iar depresia e o boală pe care o diagnostichează un medic psiholog sau psihiatru, de preferință psihiatru, pentru că el îți poate da și tratament. Până nu mergi la un MEDIC care să concluzioneze că ai depresie, nu ai. Altfel, nu e decât un moft.

Revenind.

Zbang, lovi românul. Nu ai voie, boss, să vorbești despre problemele reale ale societății și alea oamenilor, pentru că o să te bată dumnezeu. Tu ești bloagăr, scrie ceva funny, să ne râdem, că e greu la muncă până se face 5.

Care e faza cu interdicțiile astea? Dacă nu ești o instituție de presă, nu ai voie să scrii despre lucrurile importante din viața cetății, ca să nu deranjezi? Nu văd nicăieri, pe niciun site de știri, vreun serios de ăsta care îl ceartă pe publisher că a scris un asemenea articol nerușinat. Acolo ai voie să scrii, că e ziar.

Dar când e vorba de o persoană, un blog și știi cu siguranță cine a scris articolul, intră în acțiune automat minunatul bun simț românesc. Alo, cutare, cum îți permiți să scrii ceva ce nu îmi convine? Vezi că o să pățești o chestie nașpa din cauza asta.

Băi, trebuie să vă intre bine în cap. Dacă scriam, vreunul din noi, ce vă convine vouă și nu ce vrem noi, eram demult cu taraba închisă. Nu ne pasă de sugestiile și opiniile voastre, iar comentariile sunt o favoare, nu un drept. Încetați să cereți cenzură pe subiecte. Nu vă convine subiectul, nu citiți. Nu vă convine omul, nu mai intrați.

Dar nu vă mai faceți de rahat cu românismul vostru intempestiv.