Desigur, ma refer la momentul cand vrei sa ai o relatie cu o tipa. Sa exemplific.
Eu in clasa a 9 a aveam 1.40 si vreo 30 de kile. Mari si late. Cand batea vantul un pic mai tare, ma agatam de prima chestie fixa gasita, altfel zburataceam ca o frunza.

Normal, m-am indragostit de o tipa. Frumoasa tipa. Frumoasa tare. Plus ca era mai inalta cu 10 centimetri. I-am propus delicat sa iesim in Cismigiu sa admiram natura, poetii morti si eventual sa ne gadilam amigdalele. Nu aveti idee cat de mult a ras saraca fată, auzind miracolul de mai sus. Adica na, ea refuza tipi dintr-a 12-a, voleibaliatori de la clasa de volei, nu midgets slabanogi.

Probabil altul in locul meu ar fi renuntat, acoperit de rusine. Doar ca eu nu am fost niciodata asa. Astfel, am aflat unde sta si pe ce drum vine la liceu. De 2 ori pe saptamana faceam in asa fel incat sa ne intersectam pe drum, absolut intamplator. In timpul asta, eram cel mai fermecator pustiulica de pe lume. O faceam sa rada, gaseam glume in orice vedeam pe drum, in colegi de scoala. Usor usor, devenise obicei sa ne intalnim si sa mergem impreuna la scoala. Din senin ne-am trezit tinandu-ne de mana si mergand la plimbare.

Din nefericire pentru ea, treceam in clasa a 10 a, crescusem 30 de centimetri intr-un an si deja aveam alte standarde.
Asa ca am mers mai departe.
Ramane insa conditia initiala, cea a insistentei. Care insistenta demonstreaza 2 lucruri.
Ca poti face absolut orice, daca iti pui in minte.
Ca absolut orice femeie este la degetul tau mic, daca stii cum sa o abordezi.