Esti liber, teroristule!

Teroristii transnitreni l-au eliberat pe ultimul detinut, din grupul Ilascu. Dupa 15 ani de detentie, detentie ilegala, intr-un stat care nu exista, condamnat de niste judecatori care nu sunt judecatori.

De ce a fost el incarcerat? Pentru ca a luptat pentru tara lui. Ce a facut tara lui pentru el? L-a uitat. Simplu. Ba si mai mult, la eliberarea sa, in timp ce lua bataie de la „eliberatori”, un observator al OSCE declara senin ca nu s-a intamplat nimic, ci dimpotriva, domnul Ivantoc era recalcitrant si violent, dintr-un motiv necunoscut.

Soarece de birou, care te indopi din bani publici, daca ai sta 15 ani dupa gratii, departe de familie, de copii de prieteni, daca tara ta, pentru care ai luptat, nu ar ridica un deget5 ca sa te salveze, cum ai reactiona? Ai iesi calm si zambitor, nu, si le-ai strange mana, plin de multumire, ca esti liber.

Moldova e condamnata de catre Curtea Europeana la plata sumei de 750 000 de euro, despagubiri. Reactia? Nu ei l-au incarcerat, sa plateasca cine a facut-o.
Domnul Ilascu, asa zisul sef al acestui grup, s-a eliberat, pupat piata independentei, a venit in romania, a facut burta mare…si a uitat ca a plecat din aceeasi celula, pentru ca un adevarat deputat uita intotdeauna de unde a plecat.

Si taranii astia nemernici, acesti duplicitari ai ultimelor secole, se lauda ca sunt romani. Pai daca romania e o tara de cacat…voi cum sa va mai numiti?

Ce adjectiv este sub cacat?

[tags]moldova, transnistria[/tags]

1 comentariu

  1. Ne plangem ca nu exista atitudine si atunci cand exista ne uitam pe cer dupa comete…La asa atitudine, asa trai! Cum sa nu-?i faca de cap EII…

    0

Citește și...

-M, de sub acoperișul tău iese fum! Mult! Roz! Nu, vecină-mea nu fumase nimic (în ziua aia). Domnul inimii mele făcea auditul energetic al casei noastre. Spoiler: a rămas repetentă. Ne mutasem de doi ani într-o casă nouă și nu eram tocmai mulțumiți de confort. Problema nu era că înghețam în izmene, ci […]

Scris de Joyanna Zilele trecute mergeam pe strada iar in fata mea era un tip vizibil disperat. Plingea si murmura „5000 de euro! 5000 de euro!” Era clar ce pierduse. Mi-a fost mila de el. As fi vrut sa il ajut cumva, dar nu as fi putut in nici un mod: 5000 de […]