Doar că nu eu, ci nepoțelul.
Gizăs, ce am îmbătrânit. Parcă ieri stăteam emoționat pe culoarele fuckultății, așteptând să văd ce am făcut.

Doar că nu e chiar ieri, ci acum zeci de ani…
Mai țineți minte cum era?
Mă duc să fiu emoționat :mrgreen: