We are made of star stuff

Aseară, după momentul inserării între așternuturi, sătul fiind de biliard pe telefon, am vrut să mă mai uit pe câteva din blogurile pe care le mai citeam, din când în când, în momentele de respiro. Și…am rămas cu dorința, pentru că nimeni nu mai scrie nimic. Dar nimic, adică zero, nada, nuffin. În afară de bătrânul gropar, restul au articole rare, cam o dată pe săptămână și alea aruncate în dorul lelii, doar de dragul de a nu se zice că nu au scris nimic nici luna asta.

Sincer, am încercat să înțeleg de ce. Nu prea am reușit. După atâția ani de muncă, îți bagi piciorul în el de site, pentru că, probabil, nu îți mai aduce atâția bani cum îți aducea. Probabil acesta fiind motivul principal. Sau nu mai primești mașini în teste, telefoane and shits.

Dar, oricare ar fi motivul, mi se pare PROFUND greșit să renunți la 5-6-8-10 ani de muncă din asemenea motiv. Adu-ți aminte, tu, blogger, publisher sau ce ești tu acum, că, la început, când nici măcar nu aveai idee că poți câștiga vreun ban din asta, scriai toate prostiile din lume. Fără să aștepți să primești ceva în schimb, doar pentru că aveai nevoie să te faci auzit. Adu-ți aminte cu câte prejudecăți ai luptat, câți oameni ai învins, câtă ură ai lăsat să treacă pe lângă tine, doar ca să poți scrie ce ai în minte.

Ce să zic. Știu că e ușor să renunți la lucrurile care nu ți se mai par importante acum, pentru că, probabil cu ajutorul blogului, ți-ai găsit un job într-o companie și nu mai ai nevoie, crezi tu, să scrii, ca să mergi la evenimente și lansări. Și că te gândești că nu e mare lucru, oricum situl ăla era scris doar așa, în timpul liber, tu oricum ești vedetă și nu ai nevoie de așa ceva.

Greșit. Ești vedetă doar datorită sitului acela la care renunți, pe zi ce trece. Altfel, ești doar un alt șoricel corporatist.
Învață lecția umilinței de la bloggerul care a ajuns să se refugieze în Republica Moldova, pentru că aici nu îi mai deschidea nimeni ușa, din cauza vedetismelor. Cel care probabil prea târziu, a învățat că una e să te bați pe burtă cu Cabral și alta e să fii el.

Scrieți, băi băieți, scrieți orice, numai scrieți.