Azi am avut o zi cam de căcat overall, din toate punctele de vedere. Totul a fost naşpa şi întors pe dos, exceptând partida de înot. Problema e că e ca şi cum aş fi presimţit că va fi aşa toată ziua. Fără absolut nici un motiv. Presimţeam cu câteva minute înainte de a se întâmpla ceva naşpa, încât aproape că era spooky că se adeverea presimţire.

Ei, şi când plec, mă urc în taxi, având în cap numai accidentul lui Nemescu din taxi. Şi pleacă taxiul. Am întâlnit cel mai cretin taximetrist din viaţa mea. Omul mergea pe linia de tramvai cu 80-90, NEŞTIIND CĂ URMEAZĂ STAŢIE DE TRAMVAI. A ocolit-o în urmaşoaptei mele disperate „Frate, murim…”. Am fost atât de speriat încât mi-a venit să îi dau mail lui Răzvan, să-i spun cui să lase avuţiile mele lumeşti.

Aştept să văd cum începe ziua de mâine.