Fotografiile acestea le am de mai demult, le păstram pentru rubrica de weekend. Joi, însă, am realizat că, de fapt, există un subiect mai serios care e de abordat cu ele. Ce faci atunci când copiii ajung la vârsta când le-o iau razna hormonii?

Și nu mă refer la sex, ci la vârsta aceea de 12-13 ani, când devii brusc rebel, când tac-tu nu mai e cel mai bun prieten, ci un inamic, mă-ta e o teroristă, nimeni nu te înțelege, plângi după dragostea pe care nu ai avut-o niciodată, chestii de genul acesta.

Stau și mă gândesc, am 2, până acum, iar unul din ei mai are un pic și ajunge în acea zonă de vârstă. Iar eu, la vârsta aia, o luasem razna nasol de tot. La 14 ani, am ajuns la liceu, la mama lui proces verbal, în Giulești, eu stând în Vitan la Bobocica, lucru propice pentru tot.

Atunci m-am luat de fumat de tot, până atunci mai încercasem, ca toți copiii, pe la țară, prin spatele blocului, dar într-a 9 a mi-am cumpărat țigări, RT, prima țigară fiind dată de un tip, în parcul Gării. Nu m-am mai dus la școală tot trimestru 3 și o parte din trimestrul 2, eram tot timpul plecat „cu băieții”, făcând prostii de alea de copii care vor să pară duri, dar habar nu au cum, gen aruncat cu pietre în geamurile trenurilor (am făcut liceul de căi ferate, linia de tren trecea prin spatele liceului. Nu mai zic de băute, bătăi, bătăi pentru fete care nici nu știau cum ne cheamă, urcat geamurile internatului să ajungem la etaj, de unde ne dădeau paznicii afară în șuturi, tot felul de prostii. Și asta doar într-un an, în clasa a 9 a.

Am scăpat datorită maică-mii care, când a văzut în ce stare de avarie se află prețiosul ei supradotat, a mers cu mine la școală zi de zi, până am terminat clasa a 10 a și am dat treapta a 2 a. Mă ducea dimineața și rămânea în curtea școlii după mine, până ieșeam. Zi de zi. Dacă nu era ea, nu știu pe unde era acum, terenul era propice și sămânța sădită.

Ideea e, ce faci când îți ajung copiii acolo?