Cum faci cu hormonii la copii?

Fotografiile acestea le am de mai demult, le păstram pentru rubrica de weekend. Joi, însă, am realizat că, de fapt, există un subiect mai serios care e de abordat cu ele. Ce faci atunci când copiii ajung la vârsta când le-o iau razna hormonii?

Și nu mă refer la sex, ci la vârsta aceea de 12-13 ani, când devii brusc rebel, când tac-tu nu mai e cel mai bun prieten, ci un inamic, mă-ta e o teroristă, nimeni nu te înțelege, plângi după dragostea pe care nu ai avut-o niciodată, chestii de genul acesta.

Stau și mă gândesc, am 2, până acum, iar unul din ei mai are un pic și ajunge în acea zonă de vârstă. Iar eu, la vârsta aia, o luasem razna nasol de tot. La 14 ani, am ajuns la liceu, la mama lui proces verbal, în Giulești, eu stând în Vitan la Bobocica, lucru propice pentru tot.

Atunci m-am luat de fumat de tot, până atunci mai încercasem, ca toți copiii, pe la țară, prin spatele blocului, dar într-a 9 a mi-am cumpărat țigări, RT, prima țigară fiind dată de un tip, în parcul Gării. Nu m-am mai dus la școală tot trimestru 3 și o parte din trimestrul 2, eram tot timpul plecat „cu băieții”, făcând prostii de alea de copii care vor să pară duri, dar habar nu au cum, gen aruncat cu pietre în geamurile trenurilor (am făcut liceul de căi ferate, linia de tren trecea prin spatele liceului. Nu mai zic de băute, bătăi, bătăi pentru fete care nici nu știau cum ne cheamă, urcat geamurile internatului să ajungem la etaj, de unde ne dădeau paznicii afară în șuturi, tot felul de prostii. Și asta doar într-un an, în clasa a 9 a.

Am scăpat datorită maică-mii care, când a văzut în ce stare de avarie se află prețiosul ei supradotat, a mers cu mine la școală zi de zi, până am terminat clasa a 10 a și am dat treapta a 2 a. Mă ducea dimineața și rămânea în curtea școlii după mine, până ieșeam. Zi de zi. Dacă nu era ea, nu știu pe unde era acum, terenul era propice și sămânța sădită.

Ideea e, ce faci când îți ajung copiii acolo?

Gabriela Firea vrea să închidă acest site.

Poți contribui la eforturile mele cu un abonament de 3 USD

42 comentarii

  1. #1

    in primul rand, aia din poze sunt rusi, nu sunt oameni.
    cred ca-ti faci prea multe probleme, fara sa fie cazul.
    asteapta si rezolva situatiile pe masura ce apar.
    si, ca fapt divers, generatiile astea de acum sunt tampitzei total diferit decat eram noi.
    nu cred ca-ti poti imagina scenariul si sa te pregatesti pentru el…

    64

    • #2

      „ăia din poze sunt ruşi, nu sunt oameni”
      Hmm … azi pe la două, două şi ceva o să vină la tine un băiat, Serioja. E băiat bun, n-a făcut decât 6 ani la Balagansk.
      Revenind la hormonii lor, ideea e simplă: dacă nu le dai de treabă tu lor, îţi dau ei ţie.

      10

  2. #3

    Oricum nu te_ai facut bine nici acum…

    26

  3. #4

    La mine începe încet, încet. La școală este din nou totul spre ok, însă vineri am făcut eu criză de nervi cu „domnul Nu! “, ieri soția și astăzi amândoi… Pe el îl doare-n pl… Într-un moment este băiețelul meu jucăuș și iubitor/ super lovable și in secunda următoare un început de monstru pubertar. Brrrrrrr…..

    Dacă și eu am fost la fel îmi cer scuze părinților mei și le pup mâinile….

    27

  4. #5

    La întrebarea ta, cred că răspunsul e să speri din toată inima să nu pățească nimic și să-i treacă repede și măcar să rămână cu ceva în cap după fiecare tâmpenie făcută!
    Oricât ai încerca și oricât de bun părinte ai fi, dacă unui pubert i se urcă ceva la cap, păi crede-mă că nu se lasă până n-o face!
    Am fost un copil care a fost în totă generala ținut de mamă sub papuc mai rău decât un bărbat de soție, dar care cum a scăpat de lațul părintesc pt că vremurile erau grele și mama n-a mai avut așa timp, plus că a dat de niște colegi mai golani la liceu, a ajuns să facă tâmpenii pe care uneori nici golanii nu se încumetau să le facă!
    Mă gândesc acum uitându-mă la trecut, dacă ar bănui maică-mea măcar 10% dintre toate tâmpeniile pe care le-am făcut cred că ar face pe loc un atac cerebral ceva, chiar și acum, după mai bine de 20 de ani.

    13

  5. Ii dai la sport. Sportul de performanta ii tine ocupati, dar ii si invata sa colaboreze in echipa, sa fie spontani, sa aiba alta fibra morala, sa se mentina sanatosi, si de ce nu – daca alegi bine sportul – sa isi faca si banii proprii cat sunt mici.

    Eu am facut vreo 6 ani de scrima (sabie, cu Bituca Iulian) cand eram mic, fix in perioada asta. Asa ca lucrurile mentionate de tine imi sunt straine. 🙂

    67

    • #7

      Îl plus, intră într-un grup diversificat din punct de vedere al generațiilor, având posibilitatea să învețe de la cei mai mari (dacă au noroc și cei mai mari sunt cu capul pe umeri).

      10

  6. „treci în camera ta! ”
    Apoi o hrănesc cu pizza, ca încape pe sub ușă.
    Glumesc
    E greu. Ea fata de 15, care nici măcar nu e sângele meu. Nu mi-a aruncat pana acum un „tu nu ești tata!” dar eram pregătit.
    Educație cinematografica și muzicala. Filme cool și muzici vechi și noi. De ambele părți, ca nu dețin eu adevărul absolut.
    Mi-a mai aruncat din când în când, printre lacrimi, un „tu nu înțelegi nimic” și în loc sa urlu ca sunt mai batran, i-am spus ca „nu, nu înțeleg, învață – mă!”
    Bowling si biliard și cârciumi tata-fiica.
    Lecții de umor și sarcasm și ironii.
    In loc sa urlu la ea sa își schimbe ciorapii aia de plasa ca arata ca o curva, ma îmbrac punk /steam punk si mergem la cofetărie.
    E încă bine.
    Anul asta asta e plecata cu bursa la liceu pe continentul nou. Vedem cu ce figuri se întoarce.

    90

  7. #11
    neXt

    Am doi, ala mare are 12, aia mica 10. Nu prea le interzic lucruri, le explic de ce nu e bine sa ne expunem pe internet, de ce trebuie sa oprim computerele dupa ora 9 seara, de ce trebuie sa invatam la scoala, ca e misto sa fii rebel si sa te doara’n basca de reguli, da’ sa fii pregatit pentru consecinte si alte d’astea.
    Ii prind cu minciuna uneori, iar cand intreaba „da’ cum de stii tu ca am facut asta?” le raspund mereu „tot ce faceti voi acum eu am facut deja – am baut, am fumat, am mintit, am furat, m-am batut, am dat tepe, am facut pe nevinovatu’, m-am prefacut ca sunt cuminte si intelegator, pe toate le-am facut si multele si mai rele. Nu va interzic sa le faceti si voi la randu’ vostru, doar fiti constienti ca nu puteti pacali pe toata lumea tot timpul si uneori rezultatele vor fi tare neplacute. Eu o sa fiu aici tot timpul sa va ajut, indiferent cat de nafacute sunt alea de le-ati facut, parintele care sunt isi va iubi copii si nu-i va respinge cand vor avea nevoie de ajutor. O sa ma doara sufletu’ poate, da’ de respins si de judecat, n-am sa va resping si n-am sa va judec.”
    Intre timp, ca si tine… I’m bracing for impact, cum zice francezu’

    68

  8. #13

    Pai ce sa faci? Faci altii :))

    49

  9. #14

    Eu daca as avea masina timpului m-as intoarce cand eram in liceu si pe la 20 de ani si mi-as da palme si suturi in fund pentru tampeniile facute.
    Oricat ai incerca sa-i protejezi exista mereu cercul de prieteni care ii vor infuenta, pozitiv sau negativ.

    16

  10. #15

    „Câinii te pregătesc pentru când vei avea copii, pisicile pentru adolescenți.”

    37

  11. #16

    Ăla e alcoolism nu teribilism

    7

  12. Mie cel mai mult de nenorocirile alea de droguri mi-e frică pentru copii.

    29

  13. Ne bazam și noi pe “Doamne ferește!” și pe “Doamne ajuta!”

    8

  14. #22

    Cei „7 ani de acasă” nu-s doar o expresie frumoasă. Dacă ți-ai făcut treaba o să eviți multe din fricile de acum. Prostii o să mai facă, dar o să ai cu cine discuta.

    13

    • #23

      Mda, cei 7 ani de acasa sunt importanti. La fel de important e si caracterul copilului. Printre cunostintele mele sunt destui care au abordat una sau alta.
      Unii copii sunt mai echilibrati si daca au prins deja o usoara disciplina, e ok la 12 ani.
      Altii sunt agitati indiferent de cat de bine s-au straduit parintii.
      Si unii sunt atat de docili incat nici nu stii ca au vreo criza hormonala din asta.
      Cum faci? Te adaptezi si incerci sa ii tii aproape si sa nu te contrazici prea mult cu ei. SI au nevoie si de refulare. Prin sport, prin lasat in pace timp de o ora pe zi, prin naiba stie ce.
      Am vazut multe abordari extreme. De la bataie salbatica (copilul fiind mega coleric) pana la tinut la sanul mamii/tatalui (gen tu esti lumina mea, cat oi trai sa nu traiesti decat pt mine) pana la 18 ani. (dupa care plecat de acasa; chestii reale)
      Din pacate nici situatia mea nu e roza, copilul fiind fix pe valul de hormoni. NU e intr-atat de mega coleric ca ala de mai sus, insa are niste iesiri de imi vine sa regandesc strategia de a nu bate copilul. Are variatii de comportament de la isi face treaba si e constiincios si toata lumea fericita pana la comentat dupa 30 de secunde ca nu poate sa invete la nus ce dracu ca nu-i intra in cap si atitudine de contra orice.
      Ma gandesc serios sa-l dau la un sport gen karate full contact ceva sa-si consume putin energia si sa invete si disciplina. Insa pe de alta parte mi-e sa nu-i accentuez comportamentul agresiv.
      Sau iau naibii un sac de box.
      Concluzia e ca nu exista cale unica. Nevasta-mea imi face mereu observatii ca sunt mai sever cu el, insa cu alti copii sunt un dulce. Si tot incerc sa explic ca asta e al nostru si pe asta il crestem noi si il educam. Restul sunt ai altora si e treaba altora sa-i educe. Culmea, nu cu toti sunt relaxat. De unii ma iau direct daca mi se pare ca sar calul. Dar nu insist. Pe cand la al meu, insist cand consider ca e nevoie.
      Nu stiu daca are sens ce am zis pe aici, insa aveam si eu nevoie de o refulare dupa un weekend de rahat fix pe tema asta.

      12

  15. Pentru ca traim totusi in alte vremuri si avem de unde, as recomanda gasirea unui psiholog bun. La un moment dat copilul nu va mai avea incredere in voi, dar nevoia sa se destainuie sau laude cuiva tot va exista. Decat sa se laude unor retardati de varsta lor, care sa laude imagini ca in pozele de mai sus, mai bine cuiva pregatit sa ii si laude cu masura, dar si sa le arate ce e rau. Si nu, parintii nu vor putea face asta in 99.9 % din cazuri. Parintii ie dusmanii.

    6

  16. #25

    Ce am facut io, personal, a fost să încerc sa-i dau un bun exemplu, prin asta înțelegănd să nu beau alcool mai deloc și să mă las de fumat. (aia cu „sa nu faci ce face popa, sa faci ce zice popa” este perfecta exemplificare a schizofreniei noastre nationale). PLus sport cat incape, și aia tot pe bază de exemplu personal. Acum are 23 de ani, sper să fi depașit vârsta critică.

    15

  17. Mă gândeam să te înveselesc cu o glumă, doar că știu oameni în zona de educație timpurie și nu numai care fac minuni. Inclusiv cu copiii proprii. Eu nefiind departe de ce ai spus tu (în capăt, la Cosmos) am rămas perplex văzând abordările. Sunt oameni care chiar se pricep la asta. Poate ar fi util să vorbești cu cineva care chiar se pricepe, nu doar cu noi, experții în orice.

    3

    • #27

      Ceva cu nume si „pronume”? ca da, suna bine sa vb cu cineva care se pricepe, daca chiar stii ca se pricepe

      1

    • Valentina Secară, @Acorns. Știu că a început și ceva podcasts/video pe fb în zona ei de competență.

      0

  18. #29

    cred ca momentul ala 12-15 ani e esential in dezvoltarea unui om. orice tentativa de restrictie, de limitare, de atac din partea parintilor va duce la escaladarea situatiei si uneori lasa traume destul de adanci care pot afecta dezvoltarea ulterioara.
    Cred ca ar trebui lasati in pace sa-si traiasca bazdacii si ideal ar fi ca parinte sa asisti la ele impartial din perspectiva unui prieten bun. Daca nu, eu zic ca totul trebuie permis atat timp cat nu aduce atingere vietii si sigurantei personale (stiu eu ce nebunii de urcat pe blocuri si agatat de marginea lor din teribilism, cine stie ce droguri sau inhaitat in gasti periculoase).

    4

    • #30

      Eu aşa fac. M-am prins că altă cale nu am, aşa că weekendurile-s ale lui, săptămâna-i a mea (antrenamente + şcoală).

      4

  19. #32

    Simplu, e in brasov un domn despre care legenda spune ca mananca copii. Trimiti micul siavol in „delegatie” un weekend acolo si vei primi inapoi un ingeras. Beciul, topoarele si loviturile de bici au efect garantat.

    13

  20. Să vă destresez eu puțin: dar cu hormonii părinților…? 🙂
    Tot pentru destresare să vă spun o poveste. Era Andrei al meu la grădiniță și ne-am întâlnit noi, câțiva tătici, la o bere.
    Un tată de fetiță a „mâncat carne de tigru” prea mult 🙂 și ne povestea cam împleticit că el, atunci când o să vină fata lui prima dată cu unul acasă, la început îi dă un pumn în nas, abia apoi îl pune în capul mesei. 🙂

    2

  21. vestea buna e ca orice faci tot ti se vor sui in cap. 😀

    2

  22. #35

    Din experienta mea si a lui frate-miu …da o iei razna pe la 12-16 ani…..frate-miu intrase in ceva gasca de care greu a scapat si greu si-a dat seama ca face rau familiei. Murise tata si lipsa lui l-a cam facut sa o ia razna. Pe fii-miu l-am dat la cadeti-marina. Invata ce inseamna in vas, noduri, brice si …puii mei ce s-o mai invata acolo. 3 ore intro zi a saptamanii eu zic ca nu-i mult. La fii-miu totul incepea cu NU. Orice se spunea ca ar trebui sa fie se incepea cu NU. Asa ca l-am inscris la cadeti…bineeee, ca el imi spune acum ca vrea sa fie si reversul de la care copiii sa inscrie parintii la cadeti, asta e alta treaba. Dupa prima ora de cadeti fii-miu isi baga camasa in pantalon (asta dupa ce la orice eveniment , orice spectacol, scoala…imi spunea ca el nu-si baga camasa in pantalon…cureaua si cravata erau o gluma), dupa a 3 -a ora imi spunea ca at trebui sa se mai tunda pentru ca regulamentul spune……A inceput sa-mi puna lucruri prin bucatarie la loc de nu le mai gasesc….asta dupa ce ii tot spuneam sa-si faca curat in camera iar pe usa de la camera lui trona un afis facut de el cu camioane si dinozauri alaturi de care scris „Under construction”. Al doilea motiv pentru care l-am inscris este faptul ca orice extrascoalare de genul acesta sunt trecute ca si credite pentru liceu si apoi pentru facultate…conteaza mult la CV-ul pentru facultate. Oricum primul motiv a fost sa il tin altfel sub control si sa asculte de comenzi ca deja o luasem razna eu.

    6

  23. #36

    Ohooo!!! Suntem FIX acolo. 13 ani, vedetă, tot o fiță, dat ochii peste cap, crize, „eu îți arăt că nu vreau”, „dar lasă-mă în pace, ptr Dumnezeu, ce ai cu mine”, certat cu Locala că voiau să-i controleze ghiozdanul şi el are drepturi, certat cu Diriga că ce-l găseşte doar pe el țap ispăşitor mereu, certat cu profa de mate că „de ce doar mie 4 şi lui Horia nu dacă nici el nu a ştiut?” (aici seamănă cu mă-sa), fumat, desigur (şi-i şi prostovan rău de tot săracul, nici să se ascundă nu ştie. Mă rog să fie hormonii ce i-au luat mințile, altfel îi nasol dacă-i aşa tăntălău). Vorbesc cu el aşa rațional, îi explic chestii, eu chiar îl suspectam de inteligență, şi se uită la mine cu ochi goi, pierdut total. Ohoooo!!!!

    Ce să-ți spun: învață şi tu nişte rugăciuni către zeul ăla pastafarian că eu nu mă mai despart de „Doamne, apără-ne, fii bun, îndură-te, nu ne lăsa de izbelişte”.
    Nici pregătită n-am fost, zici că m-a lovit din plin un tren japonez. Bărbatu-meu-i singurul zen din familie, lejer zice că-i trece…

    8

    • #37

      Asta al meu nu fumeaza dar minte de nici macar 50% veridic nu e…..I-am zis ca de mintit am mintit si eu dar macar parea real ca la maica-mea erau 50 de intrebari inchizitoriale pentru orice iesit afara, bairam, iesit la film……deci sa-si rectifice atitudinea de mintit ca is trecuta prin viata si nu ajunge nici macar la 1% din cate subterfugii aveam noi. Mai deunazi o profesoara mi-a zis ca l-a pus sa aiba grija de alti doi baieti cu 2 ani mai mici ca el…Vazi ca astia mici sunt neascultatori…stai cu ei pana ma intorc de la secretariat….Raspuns copil 13 ani: pai si eu sunt neascultator…cum naiba sa am grija de ei?

      6

    • #38

      Şi al meu minte. Atâta de stupid încât chiar sunt şocată cum de crede că i-ar merge.

      Aaa! Şi aia cu sportul de performanță nu ține. Sau nu la toți. Al meu face deja de 5 ani. Degeaba. Hormonii-s hormoni.

      3

  24. #39

    La mine, la 12,5 ani, până acum e bine, s-a depărtat de mă-sa (spre durerea ei, nu mai accepta sa il pupe sau sa il ia in brate) si s-a apropiat de mine. Sunt un fel de idol acum pentru el. Imi dau seama ca e temporar. Printre altele, pute îngrozitor a transpirație, indiferent cate dușuri face; are o voce similară cu diavolul; e flocos rau; se încuie in camera; dimineata imi da rusine cu erectiile lui; sta extrem de mult la baie 🙂

    Acum, din punct de vedere al educației, io am fost un copil ținut din scurt acasa. De-aia cand scapam de acasa, exageram in toate directiile. Am de gand sa ii mai fiu „prieten” cat se mai poate, nu voi aplica aceeasi tinete din scurt.

    La 13 ani am incercat tot ce e rau pe lumea asta, de la tigari, trecand prin alcool si sex deloc protejat. Inclusiv chestii din spectrul infractional de care acum mi-e rusine. Si nu pot sa zic ca anturajul era neaparat de vina, cert este ca locuiam lângă Gara de Nord, acel loc pestilențial care deschide oportunitati deosebite in lumea drogurilor, curvelor si esrocheriilor. Sincer, ma bucur ca atunci drogurile nu erau asa accesibile.

    Cand a fost sa am probleme, culmea, nu parintii m-au scos din rahat, norocul meu a fost ca invatam bine, de aceea am avut anumiți profesori care m-au adus împotriva voinței mele pe calea cea dreapta.

    Ideea e ca părinții mei nu aveau nici cea mai mica idee despre tampeniile care le făceam. De tata mi-era frica ca ma bate de ma cac pe mine (asa cum se mai intamplase), iar maica-mea oricum nu mai avea niciun cuvânt de spus în opinia mea. Azi incerc sa pastrez cat mai mult canalul de comunicație deschis cu cel mic, tocmai pentru a evita sa caute intelegere in alta parte.

    Din grupul de „amici” de atunci, majoritatea am ajuns bine cu o singură excepție care e la pușcărie si acum.

    12

  25. #41

    Ii faci de ras pe Interneti… Internetii nu uita si nu iarta.

    Daca nu-i faci tu, o sa-i faca altii (sau o sa se faca singuri).

    2

  26. #42

    Eu am fost foarte cuminte/ linistita, ai mei nici nu au stiut ca au adolescenta. Cam la fel a fost si fratele meu si este un om echilibrat la cei 31 ani pe care ii are. Nu ne-au dus la sporturi dar era un cartier linistit, scoala buna, anturaj ok.

    Problema in ziua de azi este ca toti vor sa arate ca sunt cei mai cei. Mai am cativa ani pana face cel mare 12…e un omulet echilibrat, care intelege foarte multe si evita sa se puna in anumite situatii pentru ca stie de ce nu sunt ok anumite lucruri. Dar are doar 9 ani.

    Mereu ii spun ca orice ar face mie sa imi zica prima (sau amandurorura dar tatal e cam dur cu el/ ei desi e vorba doar de ridicat tonul tot nu ii place sa ii spuna cand face vreo duda). In schimb mie imi spune orice, chiar daca uneori la zile distanta din momentul in care au avut loc. Ii turuie gura non-stop, incerc sa ma prefac ca ascult activ tot (ORICE prostie imi povesteste) pentru a-l incuraja sa ii stiu viata si mai tarziu, cand va conta cu adevarat.

    Partea cu…”nu mai vrea sa fie pupat si imbratisat” inca nu o cunosc, recunosc ca pentru mine va fi un calvar, sunt foarte pupacioasa si lipicioasa de felul meu. Dar asta e, ma voi supune. Corpul lui, templul lui. 🙂

    2

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.