Vecinul de deasupra mea face lecțiile chiar în acest moment cu fi-su, care are vreo 7 ani. Fiul scrie pe litere câteva cuvinte, dictate de taică-su. La un moment dat, copilul se poticnește și, probabil greșește ceva.

La care se aude un mare poc și o serie de înjurături care conțin adresări la mamă, morți, urlete peste urlete, copilul a început să plângă. “Stai jos, în familia mă-tii și scrie ce îți zic”.

Repet, toate astea i se întțmplă unui copil de 7-8 ani, care vede literele poate pentru prima dată. În același timp, vorbim de tratamentul pe care îl primește un copil inocent de la propriul său tată pentru că a greșit o literă.

Câtă dragoste de școală va prinde acel copil, când el știe că e caftit și înjurat groaznic pentru literele alfabetului? Cât de multă dragoste va mai avea el pentru părintele lui și câtă frică sau ură?

Am uitat să vă spun, vecinul de deasupra e polițist….

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.