În 1990, Ucraina era putere nucleară, cu rachețele rămase de la defunctul bloc sovietic.
Ucraina renunță la armele nucleare, în schimbul asigurărilor NATO, USA și UK că va fi apărată în caz de ceva.
Rusia ocupă Crimeea, apărând populația rusă de agresivitatea ucraineană, agresivitate nesusținnută de armele nucleare pe care nu le mai au.

Obama se declară profund îngrijorat de situația din Ucraina.
Cameron urmărește cu atenție desfășurarea evenimentelor.

Între timp, Ucraina e oarecum singură. Pentru că NIMENI nu va risca să declanșeze un război de facto cu Putin. Nimeni. Iar Putin știe asta cel mai bine.

Am scris asta pentru domnii viguroși politic, care, mai demult, îmi explicau doct cum noi practic suntem apărați maxim de către americani și intrarea în NATO ne transformă în aliați. Va trebui probabil să se declanșeze un război real ca tâmpodocții să înțeleagă că o alianță care cuprinde jumătate din populația globului nu este decât o alianță de conjunctură. Nu ai cum să fii aliat cu toți. Nu vom fi niciodată aliații ungurilor, așa cum flamanzii nu vor fi aliații valonilor sau bascii catalanilor. Așa cum participarea la această megaloconstrucție cu picioare de lut, numită UE, nu ne transformă într-o singură țară.

Nu suntem aliații nimănui. Nici măcar ai moldovenilor. În cazul în care Putin se gândește să protejeze populația rusă din obcinele Bucovinei, suntem singuri. Iar Obama, sau cine va fi marioneta de serviciu atunci, se va declara profund îngrijorat.

Cam atât.