Doamne, urăsc femeile.

De câte ori vi s-a întâmplat să stați la coadă la un hypermarket, iar în fața voastră să fie o purtătoare de vagin, care are un coș uriaș plin de cumpărături, pe care, după ce le achită, stă la casă, relaxată, și le bagă în pungi, una câte una? Nu cotează că în spatele ei e o turmă de oameni, ea e nesimțită, nu se uită nici în stânga, nici în dreapta, pentru că are o treabă.

Ei, eu de fiecare dată dau peste un animal social de genul acesta. Sunt în Carrefour, am fost să îmi iau ventilator, că mor de cald. Am ajuns la casa de marcat, unde era o singură femeie, cu câteva cumpărături. Am zis că am noroc, uite ce repede o să termin, când, de fapt, păsărica plătea cu bonuri de masă.

A așteptat să îi treacă toate produsele pe la casa de marcat, a văzut cât costă și de-abia după aceea a bagat mâna în poșetă și a scos șomoiogul de bonuri, capsate frumos.
Și a început. Unu, pauză, rupem bonul, degetul peste limbă, doi, pauză, rupem bonul, trei, pauză, rupem bonul, degetul peste limbă. Și tot așa, exact în același ritm, 24 de bonuri de masă.

Desigur, după ce a terminat, le-a luat și casiera, le-a renumărat, le-a verificat bucată cu bucată, le-a ștampilat și le-a pus în casa de marcat.
După ce și-a luat bonul, doamna a început să își bage tacticos produsele în pungi de plastic, ușor, fără grabă, calmă, relaxată…

Iar eu simțeam că innebunesc de draci.
Urăsc femeile.