Stăteam eu azi și tolocăneam la nevastă, pe motiv că se termină lichidul de parbriz repede.
– Păi da, că uite, când dă pe parbriz, dă și pe faruri și uite cât lichid se duce aiurea și stropește doar mașinile din laterală. Așa ceva e inadmisibil, gata, renunț la stropitorile alea, găsesc eu cum să le dau disable.

Stă doamna, privește afară, se scarpină pe o nară, așteptând să mai mă dezroșesc de la elan și mă întreabă:

– Auzi, dar nu vrei să ai farurile curate?

Și cam aia a fost, că da, vreau, mai ales că sunt bolnav cu farurile.
Uite, la asta e o femeie bună la casa omului. Capul limpede, neafectat de zbaterile interioare ale soțului și stăpânului său și al casei.

Pur și simplu femeia, în toată splendoarea sa.