sarah-palin

Când aveam bolidul de lux, pentru reparații rapide mergeam la un service din zona pantelimonului, Auto Leader ceva. Nu erau ei cei mai buni, nu aveau cele mai bune prețuri, dar erau aproape de mine și tipul de la service care relaționa cu clienții era foarte rapid și rezolva repede orice problemă aveai cu el, sau măcar îți dădea niște termene decente și tangibile.

Intru eu săptămâna trecută în service, tipul meu era ocupat. Așa că îmi vine ideea să mă duc la colega lui de birou.
– Bună ziua, mi s-a rupt cablul de la frâna de mână la un Mercedes A140 și aș vrea să îl schimb.
– Aveți cablul sau îl luați de la noi?
– Îl iau de la dvs.
– Talonul.
– Pentru ce?
– Ca să știu ce model e.
– Vă zic eu seria, nu e problemă.

Îi zic seria, bagă în calculator
– Care cablu de frână vă trebuie?
– Frâna de mână.
– Da, dar care?
– Cum adică, care?
– Da, care, că eu am 3 cabluri aici, unul față și 2 spate și trebuie să știu de care aveți nevoie.
– Și nu puteți să o reparați dacă nu știu eu care din cabluri mi s-a defectat?
– Nu, dar trebuie să știu, că diferă.

Am salutat și am plecat. Serios, nu ai cum să angajezi o pupăză de asta, care habar nu are de nimic, la un service auto. Înțeleg, discriminare și altele, dar parcă ar trebui să știi măcar câteva chestii bazic. Cum ar fi aia că un client intră la service ca să i se repare mașina de către specialiști, nu să le spună el specialiștilor ce trebuie să fie reparat.

So, back to basics și service de cartier.