Ma gandeam, intre calorifere schimbate (va zic eu mai incolo ce si cum), ca femeile sunt tare …labile psihic, ca sa zic asa.
Ca barbati, de cate ori nu erati cu mintea aiurea si cu ochii pe pereti, gandindu-va la nemurirea sufletului, sau ca aveti o unghie incarnata si va enerveaza, a pierdut steaua, plm cu Lacatus al lor, ca e o varza, am vazut ieri un monitor beton, oare ar merge sa imi iau un sistem de sunet, imi bate ceva la cutia de viteze, ce pizda masii, ca acum o luna i-am facut revizia, si tot asa.
Si atunci, apare ea.
– Ce este…ce te framanta…
– Nimic, ma gandeam aiurea…
– Lasa ca stiu eu, nu ma mai iubesti, te gandesti la alta, nu mai sunt frumoasa ta.
– Nu iubi, ma gandeam aiurea..
– Daaa, stiu eu, ti-ai pierdut interesul, viata mea nu mai are nici un sens, ma simt atat de goala pe dinauntru, te simt rece si apatic, si ma doare…

Ei, tu ce sa ii zici? Ca te mananca in cur, de la un inceput de hemoroizi, si incerci sa acoperi chinurile prin care treci ca nu te scarpini printr-o mina serioasa? Sau ca te gandesti ca ai manca o shaorma, dar tii regim, si te enerveaza ca esti gras si pofticios?
Bai, va zic eu, avem viata grea ca barbati….