Serios, femeile sunt criminale, vă jur. Atât de delicate, atât de diafane, atât de fine încât ți-e frică să nu le bată vântul mai tare și să se stingă precum o efemeridă la apus de soare.

Așa e nevastă-mea, pe care, probabil, ați mai văzut-o. E subțire, mică, firavă, delicată, diafană, grațioasă și unduitoare ca o trestie. Ți-e frică să nu respiri mai tare sprea ea, ca să nu o dărâmi.

Dar să mor eu, când strânge capacele la sticlele de apă sau la sticluțele de medicamente, nu mai reușesc să le desfac decât cu patentul. Femeie, ce ai avut cu sticluța de Otis??