În copilărie am fost un copil foarte mic și slab. Mic de statură și foarte, foarte slab. Practic, eu am ajuns la înălțimea de 1.80 crescând 20+ de centimetri în clasa a 11 a și puțin din a 12 a, altfel, acum eram cât un spic de orez. La greutatea asta am ajuns la 30 de ani, când m-am lăsat de fumat, dar asta e altă discuție.

Faza e că dintotdeauna mă isterizau baremele diferite de la sport, pentru băieți și fete. Fetele aveau întotdeauna mai ușor, pentru că erau fete, simplu. În clasa a 8 a, în afară de încă un tip, nu exista nimeni mai mic și mai slab decât mine în clasă. 3 sferturi din fete deja trecuseră de 1.70 și puteau fugi cu mine în brațe, dacă voiau. Dar la barem, eu trebuia să fac mai mult decât ele, pentru că erau fete.

Oxford le-a oferit studentilor mai mult timp pentru a rezolva testele incepand cu anul trecut, pentru a ajuta fetele sa obtina note mai mari, relateaza presa internationala. Motivul pentru care Universitatea a luat aceasta decizie este, potrivit oficialilor, pentru ca femeile tind sa fie mai presate de timp. Pe de alta parte, anumiti academicieni considera ca masura este una sexista.

Să ne înțelegem.
Femeile au locuri de muncă asigurate, procentual, în companii. Femeile au locuri rezervate în facultați, pe baza vaginului. Femeile au bareme diferite de efort la joburi ce necesită efort fizic, dar au salariul egal cu bărbații angajați pe același post, deși muncesc mai puțin, cantitativ vorbind. Acum, femeile au și timp de examen mai mare, pentru că au vagin și timpul se scurge altfel pentru ele.

Să mă iertați de exagerare, dar mai dă-o-n pizda mă-sii de egalitate.