Tot timpul, patronii rromâni se plâng de calitatea angajaților. Că vor bani mulți, că muncesc puțin, că până și absolvenții de anul ăsta vor minim 1000 euro salariu, că nu stau peste program, că vor ore suplimentare plătite și tot așa, plini de dureri.

Știți care e cerința de bază la o angajare, nu? Să fie tânăr și să fie dispus să învețe. Nu contează altceva, tânăr să fie, că de restul ne ocupăm noi.
Tânăr de ce? Pentru că nu are experiență de viața și dacă ai ridicat puțin tonul la el, l-ai băgat sub masă. Pentru că încă nu știe să își evalueze corect munca și valoarea. Pentru că poți să îi dai, ca în orice companie rromână, să facă de toate, de la secretariat până la fugi și ia și tu 2 cafele de la mec, dar vezi să fie bleac.

Între timp, oameni care au trecut de 45 de ani, care vor să muncească și au familii de întreținut, care vor veni la muncă oricum, pentru că familiile lor nu trăiesc cu ieșeală în cluburi iar întreținerea nu se plătește în shoturi de tequila, nu sunt primiți nici măcar la interviuri. Pentru că nu sunt tineri.

Și uite-așa, ne învârtim într-un cerc select de inepție, încercând să excludem din viața de zi cu zi și din societate, o categorie socială care ar mai putea fi utilă încă ani buni.

Dar na, rromânii nu muncesc și vor bani mulți.

[jwplayer config=”Out-of-the-Box_copy” mediaid=”28237″]