Forțat fiind de natura profesiei de tătic, profesie ce îmi ocupă 100% din timp, mai am, din când în când, discuții cu alte mămici și tătici, care mai de care mai retardați, mai idioți și mai bătuți de soartă.

Nu vreau să trec prin clișeele clasice gen
Eu pe copilul meu nu îl las la televizor deloc, televizorul distruge intelectul.
Îi iau calculator la 14 ani și atunci doar dacă demonstrează că merită.
Îmi pare rău, nu se pot juca împreună, dacă ia vreo boală?
Jocurile pe calculator sunt cea mai gravă boală a mileniului, nici nu merită să discutăm așa ceva, Robin nici nu va ști ce sunt.
Eu l-am făcut, eu îl omor.
Copilul meu se mărită cu cine spun eu.

Știți care e chestia cea mai frecventă, care macină cuplurile de părinți, când e vorba de fete?

Fata mea trebuie să se mărite virgină!

Asta e cea mai clară chestie, susținută de toată lumea. Desigur, doamnele în cauză nici nu mai țin minte cu cine și-au pierdut virginitatea, atunci când a fost să fie. Dar ca să citez, `aici nu e vorba de mine, erau alte vremuri`.
Argumente? Niciunul.

E ca și cum ar fi un concurs mondial, în care părinții concurează împotriva propriilor copii, concurs care are ca finalitate depunerea virginității neatinse a miresei fix în puma mirelui. După care părinții, satisfăcuți și mulțumiți, cu sentimentul datoriei împlinite în inimi, se retrag spre apus. Și-au făcut datoria, acum pot să moară.

Ce e interesant este că tații, care prin definiție își urăsc ginerii, au exact aceeași gândire. Îmi iau pușcă, nimeni nu se atinge de ea decât la nuntă. Like no shit, de ce ai vrea să îi faci inamicului tău numărul unu cel mai frumos cadou pe care și l-ar dori?

Dileme, dileme…