Pe Platon îl chema Aristocle. Puteți închide internetul pe ziua de azi.

„Platon” este o poreclă derivată din cuvântul grec pentru „lat”. Unii spun că a fost poreclit așa de profesorul lui de lupte, pentru că era mare în piept. Aristocle însuși afirma că îl cheamă Platon pentru că o are lată. Fruntea sau elocvența, după cum îi suna mai bine în ziua respectivă.

În jurul vârstei de 30 de ani, Platon a urmărit cu atenție și îngrijorare procesul în care a fost acuzat mentorul lui, Socrate, de „coruperea minților celor tineri”. După condamnarea lui Socrate, Platon a primit +5 la „street-smart”, pentru că și-a dat seama că filosofia fără spate politic poate fi un sport mortal.

Norocul lui era că provenea dintr-o familie de aristocrați din Atena, spre deosebire de Socrate, care era (doar) fiul unei moașe și al unui zidar. Pentru că era alergic la cucută și în general la sentințele care se lăsau cu moarte, Platon aducea adesea în discuție familia lui conectată politic. Azi s-ar traduce prin ceva de genul „Știi cine-s eu, bă? Știi cine-i tata?”.

A funcționat. Omul a trăit bine mersi până la 81 de ani, a scris o grămadă (35 de Dialoguri), a inventat dialogul filosofic ca formă literară și a înființat prima școală organizată din civilizația occidentală, sub hramul eroului grec Academos. Ia ghiciți cum se chema școala.

După cum v-am povestit deja, Platon a scris prima formă de fan-fiction din istorie: protagonistul Dialogurilor lui este fostul lui prof, Socrate, care o arde ironic cu interlocutorii lui și „discută” cu ei până când ăștia își dau seama că sunt ignoranți fix în domeniul în care se credeau mai deștepți. Chestia faină la Dialogurile lui Platon este că sunt foarte citibile, chiar și în ziua de astăzi (le găsiți inclusiv sub formă de audiobook, că tot vă plângeți stați degeaba în trafic).

Ce trebuie să rețineți din filosofia lui Platon este că a identificat pentru prima oară în istoria gândirii femeia perfectă, sau Femeia cu majusculă, cum am tot văzut fluturat prin online. Mai exact, Platon credea că dincolo de lumea reală există o lume ideală, perfectă, a Formelor. Toată realitatea concretă (adică tot ce percepem prin cele 5 simțuri) este o copie a Formei perfecte din lumea ideilor. Cum accesăm lumea formelor? Prin rațiune (modul de utilizare îl găsești în  Mitul Peșterii, cunoscut și drept Viața Corporatistă).

Dar stai! Asta nu e tot! În lumea ideilor, formele nu stau împrăștiate ca găluștele în supă, ci sunt aranjate într-o ierarhie. Și aici vine chestia frumoasă: cine credeți voi că e în vârful ierarhiei? Omul? Nope, deși e aproape, pe planul al doilea.
Sus, cocoțat mai sus decât orice altă Formă, e Binele (*Christianity approves).

O altă chestie  de reținut la Platon este că a fost inițiatorul științelor politice.
Republica” descrie o utopie, adică o Societate 2.0, fără buguri și cu toate updateurile la zi.

Societatea asta este împărțită în trei clase sociale: clasa meșteșugarilor, clasa războinicilor și clasa conducătorilor. Regele este filosoful (doh!). În interiorul claselor se trăiește într-un fel de comunism rudimentar.

Femeile au aceleași drepturi și obligații ca și bărbații (mă rog: râdem, glumim, dar nu ieșim din gynaeceum, ok?).

Pentru ca oamenii să se mulțumească cu casta clasa socială în care trăiesc, se va decurge la cea mai veche formă de fake news: minciuna nobilă sau mitul. (*dictators approve)

După cum ziceam mai sus, Platon era descendent al unei familii aristocratice din Atena. Ce părere credeți că avea despre democrație, și în general, despre votul pulimii? Exact.

Democrația, chiar și aia ateniană din anul 400 î.Hr, în care dintr-un sfert de milion de locuitori, jumătate erau sclavi, este prezentată de Platon ca o formă degenerată de organizare statală. Platon justifica degenerarea asta prin faptul că într-o democrație puțini oameni își folosesc creierul înainte să voteze, ceea ce duce la alegerea unor conducători slabi. Soluția propusă de el era ca doar oamenii care demonstrează că pot gândi cu adevărat să poată vota.

Două mii patru sute de ani mai târziu, niște pinguini care pluteau în derivă prin bula lor se băteau pe burtă că au avut cea mai bună idee de la pâinea feliată: votul în funcție de IQ.

TL/DR: Platon
• Naționalitate: Grec
• A trăit: În Antichitate, prin secolul al V-lea î.Hr.
• Școala filosofică: Raționalism
• Cea mai cool idee: Primul manual de utilizare pentru lumea reală: lumea ideală a Formelor.
• Hobbyuri: Dialectica
• Trivia: Era bine lucrat în gymnasium. Dacă nu te bătea la argumentație, probabil te putea bate cu pumnii până erai de acord cu el.

„Filosofia pentru mileniali” este o serie în care voi descrie într-o oarecare ordine cronologică și până o să mă plictisesc istoria neexhaustivă a ideilor filosofice. 

Scopul este să înțelegi că orice idee care îți poate trece prin minte a fost gândită de altcineva înaintea ta. 

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.