Fizica nu doare: Experimentul celor două fante

Vă povestesc azi despre experimentul care a demonstrat că Dumnezeu joacă barbut cu Universul. Este vorba despre “experimentul celor două fante” și a fost făcut de o grămadă de oameni fizicieni începând cu secolul al 19-lea și până acum câțiva ani. 

Cu undele știți acuma. Ce nu v-am spus în trecut, dar ne trebuie acum, este despre comportamentul undelor, mai exact ce se întâmplă atunci când mai multe unde se întâlnesc. 

Dacă două sau mai multe unde se întâlnesc, ele se combină sau interferează. Cum se întâmplă asta depinde de punctul din val în care se întâlnesc (dacă se întâlnesc două vârfuri de val, undele se însumează, iar dacă se întâlnește un vârf cu o vale, se anulează).

Uite un film cu două unde care se întâlnesc. Vezi ce model frumos se formează?

Combinația undelor se cheamă model de interferență și arată desenat cam așa: 

Acum să trecem la experimentul celor două fante, care pornește de la ideea că o undă care trece prin două fante se desparte în două unde mai mici, care interferează ca în figura de mai sus. El a fost făcut cu unde de lumină monocromatică (știți că fiecare culoare are lungimea ei de undă, deci dacă avem lumină monocromatică, asta înseamnă că avem lumină de o singură lungime de undă), cu fotoni, cu electroni, cu atomi și chiar cu molecule, ceea ce mie mi-a explodat mintea. O să vedeți mai jos de ce.

Vă povestesc de experimentul cu electroni, pentru că este cel care a demonstrat că trăim într-o lume a particulelor complet nehotărâte, chestie care pentru o femeie, cel puțin, nu e o veste rea deloc.

Niște băieți au decis să pocnească electroni dintr-un tun prin niște fante microscopice, și să înregistreze pe un ecran, pe partea cealaltă, ce se întâmplă. Dacă electronii sunt particule, s-ar fi întâmplat ce se întâmplă dacă pocnim niște mingi vopsite proaspăt printr-un gard cu o gaură în el: alea care trec prin gaură, dacă se lovesc de ceva pe partea cealaltă, lasă o urmă de culoare în dreptul găurii din gard sau pe unde ricoșează de pe marginile găurii.

Dar ceea ce au observat băieții ăștia a fost că electronii formau un model care cuprindea zone mai accentuate, și zone mai atenuate.

Bineînțeles că reacția lor, previzibilă de altfel, a fost: cum plm? Electronii sunt clar particule, au masă (îi poți pune pe cântar) și sarcină electrică (negativă). De ce atunci nu se comportă ca niște bile care trec printr-un gard?

Chiar mai mult, modelul care apăruse pe ecran erau fix franjele de interferență care ar fi apărut dacă electronii erau unde.

Adică electronii sunt niște unde, care trec prin cele două fante, se despart, interferează și se pocnesc de ecran după modelul de interferență format?

Bine, au zis băieții, dar ce se întâmplă dacă lansăm doar un electron odată? 

Atunci când au lansat doar un număr mic de electroni, modelul pe ecran a apărut împrăștiat, ca și cum electronii ar fi fost bile (ca în figura 2).

Dar – și aici vine momentul care a stricat fizica din nou – în timp, indiferent dacă electronii erau pocniți unul câte unul sau mai mulți deodată, pe ecran se formau franjele de interferență. 

Cum se poate ca dintr-o serie de electroni lansați unul câte unul să se formeze franje de interferență? Dacă este un singur electron, cu ce sarcina mamii lui interferează pe partea cealaltă a fantelor, de ajunge să pocnească ecranul după modelul undelor care interferează?

Concluzia a fost că electronii sunt și undă (în procesul de interferență), și particulă (doar sub formă de particulă poate fi detectat sau măsurat). Între momentul lansării (particulă), și cel al măsurării (tot particulă), ei se comportă ca o undă, care trece prin ambele fante, se desparte în două unde prin fante, interferează și ajunge la ecran după modelul de interferență.

Acuma trebuie să fiți un pic cu creierul adunat, pentru că urmează o chestie grea. Am încredere în voi că o să înțelegeți, pentru că Cetin are cititori deștepți (de aia și scriu aici). Dacă n-ai chef să afli de comportamentul total schizofrenic al materiei, poți să te oprești aici. 

Ce-ar fi dacă ți-aș spune că unda aia a electronului reprezintă suma tuturor probabilităților de aterizare a electronului pe ecran? Că unda aia ne dă probabilitatea de a găsi electronul într-un loc sau altul? Ai închide Internetul pe ziua de azi?

Dacă nu l-ai închis, uite explicația: atunci când observăm sau măsurăm electronul, el poate fi observat doar ca particulă, și doar într-un singur loc. Dar între măsurători, electronii se comportă total schizofrenic. Schizofrenia asta se manifestă ca o undă de probabilitate, care conține informație despre pozițiile probabile ale electronului în orice moment. 

Unda asta se comportă fix ca o undă reală, se poate despărți atunci când trece prin două fante, și interfera pe partea cealaltă.

În fapt, între două măsurători, electronii (și nu doar electronii, că experimentul a fost făcut inclusiv cu atomi și molecule, cu ACELAȘI REZULTAT) pot fi în două sau mai multe locuri în același timp și interacționa cu ei înșiși, de parcă ar fi două instanțe diferite. 

Bine ați venit în lumea microscopică, unde legile fizicii mari nu se aplică, logica e strâmbă și lucrurile se întâmplă fără niciun motiv anume. Vestea proastă e că lumea asta nu poate fi măsurată sau observată, ci doar intuită. Vestea bună e că schizofrenia parcă nu mai e o boală așa nasoală, atâta timp cât reprezintă bazele Universului…

65 comentarii

  1. #1

    in Fig. 1 as fi zis ca alea rosii sunt sfarcuri si modelul de interferenta diverse modele de sutiene. Bine ca ai pus denumirile!

    7

    • Vezi ce sexy e fizica?

    • #3

      @maddame…pun întrebarea aici căci este mai ușor. Nu le am cu fizica și nu înțeleg un lucru ” când se comporta ca o unda” de fapt e fascicolul de electroni și nu electronul în sine, Ceea ce ar avea sens la distribuția efectului. Dacă ce am zis este adevarat, asta înseamnă că în mod singular, electronul ar avea întotdeauna aceleași destinație pentru ca nu este afectat de ceilalți electroni din „fascicul”. Adică dacă sunt singur la coada ma comport civilizat, dacă stau în rand…. Ma enervează ceilalți? În cazul asta efectul e cauzat de gravitația celoraltli electroni?

      0

    • #4

      Eroului nostru naţional, arhetipalului Bulă, la adolescenţă, începuseră să-i tropăie hormonii şi, pe fondul ăsta, avea nişte tulburări de comportament foarte aiurea. Taică-su, după ce a încercat cu de toate, cu vorba bună, cu bătaia, etc. să îl aducă pe calea cea bună, l-a dus la un psiholog. Acesta a scos setul de planşe din testul Rorschach şi i-a arătat-o pe prima. „Bulă, ce vezi aici?” „O p..dă!!!” a venit răspunsul, instantaneu şi ferm. Psihologul a scos-o a doua planşă şi i-a arătat-o. „Bulă, dar aici, aici ce vezi?” „O p..dă, bineînţeles!!!” Oftând, psihologul i-a arătat-o şi pe a treia: „Aici, ce ţi se pare că vezi?” La care Bulă s-a ridicat şi l-a luat pe taică-su de mână, trăgându-l spre ieşire: „Tată, hai acasă, că ăsta e obsedat sexual!!! Așa e si cu sfârcurile alea pe care le vezi tu peste tot. 🙂

      5

  2. #5

    Vorba mafioților : bag poola-n lume și v-o fac cadou.
    Maddame, tu de unde știi atatea lucruri bune? Putem discuta la un suc? 🙂

    11

  3. #6

    Pentru mine cea mai interesanta implicatie filosofica a experimentului astuia e idea de a sta cuminte si „a observa” inseamna de fapt „a schimba”. Adevarul e ca simplul fapt ca fotonii ne lovesc retina schimba intregul univers, nu mult, atat cat sa conteze. De adus aminte treaba asta cand simti nevoia de a urca a mia oara in turnul de fildes avand falsa impresie ca tu nu participi, doar privesti. Nu exista nici repaus si nici deconectare, doar nivele relative de miscare si interactiune.

    12

    • Mie îmi place ideea că Universul are intrinsec informația tuturor posibilităților, și decide doar în ultimul moment posibil pe care drum o va lua.

      Also: și dacă atomul ăla interferează de fapt cu versiunea lui dintr-un univers paralel?

    • Sau, decide în funcție de privitor. Putem extrapola că suma privitorilor cu anumite caracteristici formează un Univers 🙂 .

      4

    • #9

      Io nu le am.cu fizica, dar am vazut muuulte sf uri si la faza cu universul paralel m-am gandit aprooo de interferenta.

      0

    • #10

      http://m.digitaljournal.com/science/experiment-shows-future-events-decide-what-happens-in-the-past/article/434829

      @Maddame. Asta cu decizia în ultimul moment e și ea relativa 😀 Vezi articolul de mai sus

      0

    • #11

      De fapt universurile paralele sunt toate starile alea posibile cand nu l-ai masurat :))) intuiesc asa

      2

    • #12

      „God does not play dice” Eu inca mai cred ca are dreptate batranelul simpatic.

      1

    • Mie mi-a plăcut ce a zis Stephen Hawking: “not only does he play dice, he throws the dice where we cannot see them.”

    • #14

      Am „observat” in header 🙂

      https://www.youtube.com/watch?v=zn7-fVtT16k

      0

    • #15

      Hawkins doar parafraza polemica dintre Einstein și Max Born:

      Einstein: I would like to think that the Moon is there, even when I don’t look at it. God does not play dice with the Universe.
      Born: I don’t think you’re in the position of telling God what to do.

      1

    • #16

      „Particula care interferează cu ea însăși dintr-un univers paralel”… Și uite așa ajungem și la „dark matter”.

      Zi-le Domnu Geo!

      0

    • @Hellfire asta-mi aduce aminte de:

      “God is dead!” – Nietzsche
      “Nietzsche is dead!” – God

  4. #18

    A se baga de seama ca e cam acelasi scris ca al lu’ Tetelu din Academia Catavencu. Cu diferenta ca p-ala il intelegeam.

    4

  5. #19

    Eu m-am oprit cu fizica de liceu la partea ai cu undele care trec prin fante asa ca am sa pun o intrebare tampita la care astept un raspuns condescendent, dar ferm:
    Cum au stiut baietii ca particula aia nu se „comporta ca o unda” la fel cum barca „se comporta” precum oceanul pe care pluteste?
    Daca scot oceanul din poza ( ca nu-l pot masura, dracu stie)…o sa mi se para ca barca aia se misca ca o proasta degeaba.
    Dupa aceeasi logica obiectele plutitoare sunt aruncate la mal cum vrea „modelul de interferenta” al undelor care exista in apa si cu care se sincronizeaza la un moment dat.

    Hai ca incep sa sun ca Fluture…

    2

    • Experimentul se face in vid. Adică nu e nimic acolo care sa aibă funcția de val, pe care sa “meargă” particula.

    • #21

      Pe undele radio la doare in bascheti de vid. De-aia „In space no one can hear you scream” dar „Houston, we’ve had a problem…”

      2

    • True, am vorbit prostii, n-am fost atenta. Undele electromagnetice se propaga și in vid. Mai greșește omul, d-apăi femeia.

      Ceea ce ai zis tu, intuitiv, nu e foarte departe de realitate. Putem considera unda asta de probabilitate chiar unda care muta particula intr-o parte și in alta. Singura diferența e ca la o unda macroscopica, știind caracteristicile undei, poți calcula poziția bărcii in orice moment.
      In mecanica cuantica, poți calcula doar probabilitatea ca particula sa fie intr-un anumit loc.

    • #23

      Faina intrebarea si tricky.

      1. Sa spunem ca la 1 Km de barca exista doua canale prin care barca are loc sa treaca si face legatatura cu o un alt ocean terminal brusc cu un zid. Printr-o simulare (calcul matematic) am putea afla exact (deterministic) prin care canal se va duce si unde exact se va lovi de zid. Asa cum zice si Maddame mai sus, nu si in cazul de fata.

      2. Pentru ca doua unde sa produca paternul observat, ele trebuie sa treaca prin cele 2 fante, exact, dar exact in acelasi moment. Cum rezolvi asta? Pentru ca si in cazul experimentului nostru vorbim de o singura barca, o singura particula. Asta inseamna ca barca noastra trece prin ambele canale odata ? Si ghici ce ? Daca blochezi unul din canale nu se mai comporta deloc precum o barca pe ocean, se comporta precum o barca cu roti ce merge drept inainte. Asta inseamna ca barca/particula chiar trebuie sa treaca prin ambele canale/fante pentru a obtine acel patern. Ori asta e posbil doar in cazul undelor, adica doar daca barca/particula sunet de fapt unde. Ghici ce se intampla daca pui un detector de barci/particule in fata fantelor/canalelor ? Paternul dispare. Nu se mai comporta precum undele, se comporta precum particulele. Asta inseamna ca simpla observare a lor schimba tot si colapseaza unda in particula. Cum explici ca barca e de fapt o unda inainte sa o observi ? Si nebunia abia incepe. Pentru ca in cazul particulei nu doar ca nu poti masura pozitia si directia de deplasare a particulei (in cazul barcii poti macar masura nu ?) dar pana nu o masori, particula nu are nici pozitie si nici directie de deplasare.

      3. E greu sa faci analogie cu lumea clasica pentru simplu fapt ca obiectele mari contin mai multa energie si drept urmare se comporta precum unde de frecventa foarte mare. Dar cand frecventa este suficient de mare perceptia e diferita. Daca pui barca ai pe pamant asta nu inseamna ca ea nu se misca. Se misca dar la o frecventa mult mai mare incat tu nici nu realizezi ca se misca. Daca vrei analogie, gandeste-te la o oala cu fundul umed, pusa pe o plita incinsa. Daca nu ai auzi sfaraitul apei nici nu ai stii ca ea se misca la frecventa foarte mare.

      2

    • #24

      Nimic nu se poate propaga prin vid, undele electromagnetice se propagă prin eter.

      2

    • #25

      Mai ușor cu eterul, că te adoarme

      8

    • #27

      #Aisamibag…
      Deci practic faza cu barca ce pluteste pe valul pe care nu-l poti detecta e explicatia in varianta determinista a problemei asteia de mecanica cuantica?

      Ba si zicea mama ca-s branza buna-n burduf de caine…

      0

  6. #28

    Fata de marea majoritate a celor care comenteaza la postarile tale, eu recunosc ca sunt putin mai limitat (prost), asa ca am citit de mai multe ori pentru a avea impresia ca poate am inteles ceva din ce ai explicat aici. Acum eu pun o intrebare care mi-am pus-o imediat ce am citit partea cu fizica „microscopica” vs fizica „mare”. Daca noi sustinem ca peste tot in lumea asta se aplica identic regulile fizicii, doar ca insusi regulile fizicii sunt schimbate la noi pe Terra in functie de dimensiuni, ce ne face sa spunem cu atata siguranta ca peste tot in lumea asta mare se aplica aceleasi legi? Ca din cate stiu eu, abia acum iesim spre exteriorul propriului sistem solar, care e doar o infima parte din tot Universul.

    0

    • De vreo 100 de ani nu mai susține nimeni ca fizica e aceeași la toate nivelurile.

      Se încearcă acum unificarea fizicii și crearea unor legi universale pornind de la un concept numit “teoria corzilor”, dar mai suntem încă foarte departe de asta.

    • #30

      Arthur, Maddame, dati-mi voie sa mediez discutia: cred ca intrebarea era „de unde stim ca, daca in zona noastra de spatiu nu putem depasi viteza luminii, atunci nu e posibil nicaieri? Poate ca in alt brat al galaxiei niste omuleti gri se joaca cu antigravitatia cum ne jucam noi cu legea lui Arhimede.”

      5

  7. #31

    Nea Zapada, nu e greu deloc:
    Uite, electronul Paleologu e si la PMP si la PNL dar trece doar prin fanta PSD, care e o fanta mare, ca intra pe-acolo si atomul Diaconu si molecula Dancila. Si-n proiectie apare Iohanis.
    De fapt, nici nu mai conteaza cine intra, conteaza sa nu iasa Barna, ca se da decelerarea peste cap.

    13

  8. #32

    Citesc Something Deeply Hidden de Sean Carroll. Incep sa nu mai inteleg lucrurile odata ce se apropie de infinit cu numarul lumilor paralele create pentru fiecare probabilitate in parte 🙂

    0

  9. #33

    “experimentul celor două fante”… Io ştiu doar de experimentul cu fanta roz 🙂

    13

    • #34

      -Sar’ mana! Tanti, aveti Fanta roz?
      -Puiule, toate avem fanta roz.

      4

  10. #35
    MP :)

    Maddame,

    Esti magnifica. Ai talent pedagogic. Si umor 🙂
    Chiar am inteles. Mersic.

    7

  11. #37

    Daca prin lectiile cu undele prin fante se trece usor, la interferentele din Biscaya te cam apuca starea de voma, la propriu. cind valurile ce vin din larg interfereaza cu cele reflectate de coasta stincoasa a Spaniei care revin in golf…

    2

  12. #38

    Experimentul cu fante

    Un băiețel s-a dus la chioșcul din colț și a întrebat:
    – Tanti, aveți Fanta roz?
    – Păpușel mic, când o să mai crești, o să descoperi că toate de pe-aici avem fanta roz.

    12

  13. #39

    Citește și tu chestii progresiv complicate, gen Alice in Wonderland, scrisă tot de un Carroll .

    În Wonderland, pentru ca cineva sa stea într-un loc, trebuia să fugă cât mai repede.

    Te prinzi?

    2

  14. #40

    Dar mai stai, Domnule, și-acasă!

    0

  15. #41
    neXt

    De cate ori omenirea incepea sa aiba impresia ca a cam aflat totu’ si ca au mai ramas doar cateva detalii minore de clarificat, a venit cate un „val” (see what I’m doing here?) d’asta de cunostinte care a dat peste cap intreagul esafodaj.
    Ma bucura enorm faptul ca spre jumatatea vietii am ocazia sa fiu martor la un paradigm-shift si sper ca explicatia finala sa fie mult mai interesanta decat ceea ce se intrevede din teoria stringurilor. Nu de alta, da’ 11 e un numar fara sens, macar de ar fi fost 42 😀

    3

    • #42

      Păi și mărturisitorii lui Murphy au zis că o teorie greșită nu va fi niciodată înlocuită cu o teorie corectă, ci întotdeauna va fi înlocuită cu o teorie greșită într-un mod mai subtil

      3

  16. #43

    Pentru mine, asta e una din dovezile ca traim intr-o simulare. Adica, economia de resurse atunci cand respectiva „bucata de harta” nu e sub observatie.

    0

    • #44

      Tocmai ca nu se face economie de resurse când electronii merg pe rând e interesant, se tine minte poziția fiecăruia dinainte.

      0

    • #45

      Daca stai sa rationalizezi mai fundamental ai sa vezi ca nu e dovada.

      0. De ce universul nostru ar fi o simulare ? Pentru ca ii este de folos cuiva.

      1. Cui ar fi de folos simularea ? Utilizatorului.

      2. Asta inseamna ca economia de resurse si foaia de hartie se relationeaza doar nevoilor lui de observare nu si observatorilor interni.

      E populara idea asta cu simularea astazi si cautam confirmation bias. E total gresit rationamentul asta bazat pe idea de a alege „effcient cause”. E oarecum neerdy si rationamentul bazat pe „Final cause” a functionat mereu si in cazul lui Newton, Einstein, Heisenberg.

      Aristotle FTW.

      https://en.wikipedia.org/wiki/Four_causes#Efficient_cause

      0

  17. #46

    Eu acum m-am prints cum pot klingonienii sa traga cu fazerul prin scut daca ii ghicesc frecventa. Se stiu cu fizica microscopica uratii dreacu’.

    4

  18. #47

    Decât sa ne certam doua filmulețe vesele sa vizionam… care sintetizeaza ideile vehiculate mai sus și le prezintă într-o forma mai ușoară de inteles
    https://youtu.be/p-MNSLsjjdo
    https://m.youtube.com/watch?v=dzKWfw68M5U

    1

    • Mai ușor de înțeles”.
      You cut me deep, dude. You cut me really deep…

    • #49

      Incercam sa cobor ușor pianul pe scări, dar cred ca am atins o coarda sensibila 😀

      1

  19. Si uite asa ne indreptam spre ecuatia cu Schrodinger. Brrrr !!

    1

    • #51
      neXt

      Pisica moarta, pisica vie. Nu, stai, ca ala a fost Kusturita, nu Schrodinger.

      2

    • #52

      Schrodinger era ala care a calculat cat timp ii ia unui porc sa manance un trabant.

      3

    • #53

      @Next
      Kusturica nu avea o mita alba si una neagra?

      1

    • #54
      neXt

      @Stefablue, era un fel de gluma de politehnist, bre; stai, nu te lua de mine ca-s incult, asteapta sa-ti dau adevaratele motive

      Ah, iar porecla vine de la „never Xt (again)”, nu inseamna „urmatoru'” – sunt niste amintiri reprimate acolo, legate de niscai abace antice, nu vrei sa stii povestea, e dureroasa… da’ in sfarsit, ideea e ca de aia numele incepe cu n mic.

      2

  20. #55

    adevarat ca nam mai baut Fanta de vreo 10 ani de zile

    aia de portocale s-a stricat avea gust de apa cu zahar d aia nu mai bea nimeni

    pe la jumatea anilor 2000 era la fel de populara ca si Cola sau Pepsi vedeai lume ca bea Fanta non stop acum pauza

    aia de struguri inca era buna da nu m a mai lovit ideea sa mi iau. creca imi iau maine

    1

  21. #56

    Chiar mă gândeam dacă sa postez chestia cu simularea sau nu.

    Înainte să fi citit despre „argumentul simulării” și văzând cât de asemănătoare este viața cu părul de la cur – thx Mr Mărgineanu – începusem să găsesc consolare în ideea reîncarnării. Ceva la modul, poate în viața viitoare…

    Acum, de când cu bănuială că trăim într-o simulare, totul e mult mai simplu. Nu mă mai afectează atât de tare dacă în clipa asta îmi este rău, căci în același „clipă din timp” există keșpe mii de simulări, dracu’ știe care, ori unde, e originalul, dar poate în altă simulare e mai bine…

    0

  22. #57

    Mai erau 2 solutii la acest mister dupa ce unda-pilot a lui Bohm a esuat in tentativa lamentabila de a salva realismul in fizica: many worlds si Copenhagen interpretation.
    Insa a venit, in anii 90, exp. celor 2 fante delayed choice care readuce in atentie rolul determinant al constiintei in colapsul undei.
    Este unica solutie demonstrabila. Pisica lui Shrodinger traieste !

    1

  23. Mai erau 2 solutii la acest mister dupa ce unda-pilot a lui Bohm a esuat in tentativa lamentabila de a salva realismul in fizica: many worlds si Copenhagen interpretation.
    Insa a venit, in anii 90, exp. celor 2 fante delayed choice care readuce in atentie rolul determinant al constiintei in colapsul undei.
    Este unica solutie demonstrabila. Pisica lui Shrodinger traieste !

    0

  24. #59

    Experimentul (double slit) in cauza e digerabil. Trebuia totusi adaugat la articol si versiunea pt baieti mari : delayed-choice quantum eraser .

    0

  25. #61

    Da, experimentul e de prin anii 50, la inceput nu prea l-au bagat in seama, apoi au observat ca lucrurile devin serioase si incet incet au inceput sa se mai gandeasca si la Heisenberg cu a lui celebra teorie a nedeterminarii si sa faca niste corelatii. Cam spune ca microparticulele pot exista in doua locuri diferite in acelasi timp/ au proprietatea de a se autocrea, ceea ce e cam kinky. Ca inginer chmist facut la Polizu pe vremea lui nea Nicu si cu liceu de aceeasi specialitate mi-a fost greu sa diger ipotezele astea sf si nici acum nu le prea pentru ca sfideaza logica obisnuita.
    Ideea e cam asa: ca sa priceapa comportamenul intim al materiei au inventat o noua stiinta, si anume fizica cuantica, dupa care fiind complet in ceata, au inceput sa spuna ca e ciudata si de neinteles, de unde-i vine si frumusetea.
    Ceva ne scapa, ceva e gresit la nivel fundamental, insa aduceti-va aminte ca pana a venit nenea Einstein sa le calculeze orbita lui Mercur si sa-i dea una dupa cap lui Newton a durat vreo suta cincizeci de ani, iar fanaticii ii tot dadeau cu planeta Vulcan.
    Acum ami nou (bine, de vreo 20 de ani incoace) ii tot dau cu dark matterul, ca cica e materie care nu reactioneaza in nici un fel cu materia obisnuita si nici macar nu-i din universul asta, ci din altul, si-i simtim prezenta doar prin gravitatie… pe care n-au reusit s-o inteleaga inca…Eh, acum si laureatii astia trebuie sa-si justifice si ei cumva miliardele investite in laboratoare sofisticate si cercetari sf…Faza cea mai tare a fost in 2014 cand au anuntat cu surle si trambite ca au gasit bosnul Higgs si uitati aici dovezile…aham…

    1

  26. #62

    Reconfortant …
    In momente ca asta, cînd nici sa cumpăr un „razuieste si cîștiga” nu îndrăznesc, pentru că probabil as gasi mesajul „mai adu niște bani de acasă”, e consolator sa aflu că nu e vina mea, doar ca la punctul asta m-a aruncat unda universală….
    O sa ma asez cuminte într-un colt așteptînd urmatoarea simulare…

    1

  27. Teoria observatorului se demonstreaza usor:
    joaca singur acasa snooker. Ieste ca in momentu ala toate bilele se lovesc cuminte si se duc in gaurile lor cum trebuie?
    Cum ai pus unu doi observatori s-a futut joaca 😀

    jk/ Universul schizofrenic ar fi ca bilele sa se comporte diferit in functie de locul din camera unde joci

    2

  28. „Lumea, așa cum ne apare, este făcută din lucruri care nu ne apar deloc.” Asta a zis-o un mare fizician, pe numele lui Sfântul Augustin. 😀

    În versiunea desenelor animate:

    https://youtu.be/aXvHfCeXd5U?t=58s

    1

  29. #65

    Nu stiu e ce toata discutia asta m-a dus cu gandul la asta:
    Ce bine că eşti
    de Nichita Stănescu
    E o întâmplare a fiinţei mele
    şi atunci fericirea dinlăuntrul meu
    e mai puternică decât mine, decât oasele mele,
    pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare
    mereu dureroasă, minunată mereu.

    Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte
    lungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despart
    fluviul rece în delta fierbinte,
    ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

    Du-mă, fericire, în sus, şi izbeşte-mi
    tâmpla de stele, până când
    lumea mea prelungă şi în nesfârşire
    se face coloană sau altceva
    mult mai înalt şi mult mai curând.

    Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!
    Două cântece diferite, lovindu-se, amestecându-se,
    două culori ce nu s-au văzut niciodată,
    una foarte de jos, întoarsă spre pământ,
    una foarte de sus, aproape ruptă
    în înfrigurata, neasemuită luptă
    a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt.

    Iar la final cateva clipe de liniste.
    https://videos.cern.ch/record/1755232

    0

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

Dacă doresti să dai like unui comentariu, trebuie să fii logat in contul tău de pe cetin.ro

Citește și...

Opinii, impresii, care ce si-a luat, oferte bune sau fake, totul, ca de obicei. La 00.30 pcgarage era functional bine mersi. A INCEPUT.