Din aventurile de ieri cu taxiul.
Mă urc într-un Cielo, undeva pe la piaţa 1 Mai. Şoferul, un puşti la vreo 25 de ani, cu handsfree în ureche, vorbea non stop. Iniţial, nu i-am dat atenţie, doar că la un moment dat, am tresărit.

– Florinele, o repar Florinele, că uite, azi mi-a căzut şi manivela de la geam.

Moment în care am realizat că dădusem geamul jos (lol aer condiţionat) cu o manivelă pe care mi-o dăduse el din torpedo. Aşa că am rămas atent la convorbire.

– Florinele, păi eu nu sunt om de cinşpe sute zilnic? Sunt Florinele, fac şi mai mult. Şi o repar frate, că nu mai ţine. Păi să vezi cum joacă direcţia, am un sfert de tură de volan ca să pot face dreapta şi cam jumate de sfert pentru la stânga. Frână de mână nu am şi pe faţă cred că e un furtun fisurat sau ceva, că trebuie să dau pompe de vreo 3-4 ori, ca să ia frână. Nu Florinele, stai liniştit, că totul e sub control, nu merg cu viteză mare, ce dracu, e pâinea mea la mijloc. Da futu-l în gură pe animalul ăla de dimineaţă, cum mi-a rupt el macaraua de la geam. Florinele, unii clienţi sunt animale rău de tot, mă Florinele mă.

Am stat până acasă ca pe ace, să nu cumva să trebuiască să repare şi altceva.

Aseară, plecam din Cora, iau un Logan cu un băiat simpatic, dă cartier. Rulează el încet până la ieşirea dinspre republica, moment în care, la viteză mai mare, maşin începe să salte de parcă mergea pe şanţuri. Eu, finuţ:
– Prietene, am impresia că eşti pe pană.
– Nu frăţicule, stai liniştit, că am o roată ovalizată, dar maşina merge perfect. Oricum tu eşti mai gras aşa, nici nu o să simţi.

Mi-au ieşit hemoroizii printre dinţi până acasă.