Aseară, la 22.40, am fost să vedem și noi Blade Runnerul nou, deși eram ușor indeciși, din cauza reviewurilor complet antagonice de pe internet. Ba e minunat, ba e de căcat, ba să ia foc, ba capodoperă.

Întâi, gg Cinema City, ați reușit să puneți taxă pe orice, încă puțin și vom avea un cost separat pentru aerul respirat în incintă. Au reușit să se gândească la un set de locuri care nu pot fi rezervate online, trebuie să le cumperi online. Și cum, în imaginația conducerii Cinema City, cumpărarea de bilete online e o favoare pe care ei ne-o fac nouă, se plătește o taxă se achiziționare online. Serios, clienții plătesc taxa pentru că nu se duc să stea la coadă și să îi pună să angajeze personal care să se ocupe de vânzarea fizică de bilete.

După care s-au gândit să vândă, cu 4 lei, și ochelarii de IMAX, nu doar cei de ecrane normale. Pentru că na, se știe că poți cumpăra bilet la film 3D și dacă nu ai ochelari 3d speciali de IMAX, de ce să asigure asta în prețul biletului, nu?

Adăugând la asta și prețurile complet prohibitive de la tarabele alea mizerabile cu popcorn și cola, unde costă 10 euro un meniu de 2 persoane, îți cam dai seama DE CE RAHAT NU E BUN monopolul nimănui, în niciun domeniu. Boșii de la CC au închis toate cinematografele normale din țară, s-au răspândit ca ciupercile în toate malurile, alte opțiuni nu ai, deci aglomerație pe bani mulți, much win wiiiii.

Serios, de ce un pahar de cola trebuie să coste 15 lei la cinema? Nu e ca și cum nu aș vedea 20 de minute de reclame înaintea fiecărui film. Ce costuri își acoperă cinematograful, pe lângă biletul care, încet încet, a ajuns să se alinieze la preț cu cele din state? Nu, nu cădeți în eroarea de a crede că cinemaurile plătesc chirie ca să stea în malluri, dimpotrivă, mallurile le plătesc pe ele ca să vină acolo. #nojoke.

Așa, că am terminat cu rantul pe cinema, că mă rodea de ceva vreme, să revenim la Bladder Runner.
Cum ziceam, toate reviewurile se băteau cap în cap, așa că am plecat cu inima ușor îndoită spre el.

Ca idee, Luna a adormit după o oră. După încă o oră, jumătate din sală plecase pe câmpii, sătui de scenele lungi, tip Polițist, adjectiv. Deci frățiweare, a deschis un mâner Ryan Gossling…nu știu, vreo 2 minute. Mai rămânea să citească ziarul sau ceva, în timp ce mânca o ciorbă.

Dar nu, nu mă înțelegeți greșit. Eu sunt genul care se entuziasmează la manipularea vizuală cinematografică. Da, intriga a fost subțirică și extrem de citibilă de la distanță. Da, mimarea actorilor, că joc nu îi pot spune, a fost relativ vai mama ei. Da, Harrison Ford, din cauză că nu mai e teenager, este un fioros violent care de fapt ia bătaie peste tot, îmbrăcat într-un tricou.

Dar filmarea este gigantică. Cadrele sunt incredibilă și decuparea finală este dumnezeu. Dacă lași cele de mai sus la o parte, e o capodoperă cinematografică. Sunetul, impecabil de violent până la ultima scenă. Totul este o statuie, o operă de artă ce celebrează fimul și magnificitatea sa.

Am stat și m-am bucurat de el. Mi-a plăcut, spre deosebire de primul Blade Runner, care nu. Știu că nu știți acum ce să faceți, așa că vă spun eu, mergeți. Nu o să regretați nicicum. Pentru că azinoapte, la ora 2, când am plecat din sală, era cel puțin jumătate de sală mulțumită.

Da, scena de sex este mișto. Da, Jared Leto e penibil în toate filmele în care joacă.