Ieri m-am îndurat să merg să îl văd. Sala goală, practic, mai erau doi rătăciți pe sus.
În primul rând, e fooarte luung. Are o introducere de vreo oră, în care nu se întâmplă nimic, în care îți vine să adormi de atâta emoție.

După care începe filmul. yadda yadda yadda, o înșiruire de truisme feministe, în care femeile sunt cele mai puternice, unde nimeni nu are voie să îți spună că nu poți, hai să le arătăm noi bărbaților ăstora cum se face treaba și, desigur, cea mai bună prietenă este o negresă.

Brie Larson are carisma unei gulii și nu are deloc fund.
Ca încheiere, fără să mă uit, pot să dau pariu că e regizat de o femeie, atât de misandristic și autistofeminist este.