Zis cu accent de moldovean.
Serios vorbind, sper că ați memorat bine toate detaliile, pentru că a fost ultima oară în această viață când i-ați văzut pe Manchester la TV. rromânia nu mai are reprezentați direcți în cupe, fotbalul rromânesc e în căcat până la ochi, deci șanse pe viitor, ciuciu.

Am văzut meciul la Stadio, împreună cu alți bloggeri, la învitația celor de la OxygenPR, văzând meciul pe ditai ecranul și bând Heineken pe săturate. Serios, chiar pe sătuurate, la un moment dat nu am mai putu bea și am cerut un suc natural de kiwi. Desigur, mi-au adus un prigat de ăla la sticlă mic. Noh, am vaga impresie că ăla e la fel de natural ca Pepsi.

Fiind și parior, eu am mizat că se termină 2-0. Am câștigat. Because i’m good, of course. Acum sincer, cred că cei din sală s-au supărat pe mine la golul 2, când am sărit în picioare și am urlat GOOOOOOOOOOOOOOL!, dar nu au de ce, să zică mersi că nu am strigat MUIE, ȚI-AM SPUS, că aveam șansa de a deveni președinte. Bine, le-a trecut supărarea când au văzut că am câștigat un amărât de six pack de heineken…

Meciul…deloc memorabil. S-a văzut foarte clar diferența de valoare și faptul că Manchester nu forțează deloc, așteptând terminarea meciului.
Mi-am adus aminte de meciul de pe Național arena, când stadionul a fost gol, comparându-l cu stadionul plin de la Manchester. Asta având în vedere că Manchester juca cu un fel de Avântul Prăbușirea, pentru englezi, și totuși oamenii au venit la stadion. Deh, când te gândești tu că 200 lei e un preț corect pentru un bilet la meci, ai șansa să îți bagi biletul ăla fix acolo de unde ți-a venit ideea.

Ce să zic. Bravo Oțelul, nu s-au făcut deloc de râs, am fost mândru că au jucat ei pentru noi și nu Steaua sau, doamne ferește, Dinamo, că ne făceam de râs ca la circ. Wayne Roonye gropar. Aia e.

Manchester, mulțumim că ai fost la noi, poate ne vedem în viața următoare…