Încerc să îmi aduc aminte cum erau codurile galbene de ninsoare când eram eu mic și regimul conducător nu era încă liber, cum e cu PSD, ci plin de comuniștii din PSD.

Din ce țin eu minte, cam de la sfârșitul lui octombrie, bunicii mei aveau toate chestiile de lângă casă puse în ordine, șura plină de fân, beciul cu diverse, șoapra plină cu lemne. Chiar dacă afară era soare și 20 de grade, le aveau pe toate pregătite.

Și atunci când ninjea potop și se făcea frig cu adevărat, aprindeau focurile în toate sobele, umpleau grajdul cu paie, ca să nu le fie frig animalelor, urcau copiii pe sobă și așteptau să treacă urgia.

Dacă ningea 3 metri, lucru destul de des în Moldova, bunicul lua lopata și săpa tunel prin zăpadă, ca să aibă acces la mâncarea nimalelor, lemne, fântână. Singurel, fără stres, fără să se plângă nimănui, pentru că, în primul rând, nu avea cui. Oameni de 70+.

La oraș, la capitală, nu știam cine e primar. Așa cum nici nu știam ce e aia deszăpezire, dacă era zăpadă, era, dacă nu, nu. Nu aveai cui să te plângi că e zăpadă și nici nu prea îți venea să te plângi cuiva, din motive evidente. Mașinile nu aveau cauciucuri de iarnă, nici nu sunt convins că existau, pe vremea respectivă, în formula actuală.

Serios, mă gândesc oare cum se descurcau oamenii fără să îi anunțe nimeni că e cod galben de ninsoare. Pentru că acum, la fiecare anunț de ăsta, există un tembel la televizor, în ianuarie, care e surprins de faptul că a nins, de faptul că e zăpadă pe carosabil, că primarii nu fac treabă și toate astea.

Cred, cu sinceritate, că, dacă adulții anului 2019 ar fi transplantați temporal în anii 80, jumătate din ei ar muri de frig și cealaltă jumătate de foame și sete. Pentru că nu ar fi nimeni să îi anunțe, cu un link, de venirea codurilor galbene, izvoarele nu ar avea pahare iar porcii nu s-ar sinucide, după care să se transforme singuri în slănină, șunci, jumări și cârnați.