Sunt un tip foarte răbdător și un adept de-al lui Sun Tzu, care te sfătuiește să păzești malul râului, ca să admiri cadavrul dușmanului tău cum trece. Recunosc, am admirat multe. Online, desigur.

Nu îmi place să mă uit la seriale care nu s-au terminat, pentru că urăsc să rămân în limbo, așteptând să apară următorul sezon. Nemaivorbind că sunt o droaie de seriale care s-au încheiat în coadă de pește, pentru că s-au mai gândit puțin producătorii și nu mai fac și sezonul următor. Deși finalul e rămas anumit neterminat.

Așa am avut răbdare la Stargate SG1. Nu am avut la TBBT, care s-a încheiat ieri și m-a lăsat cu un ușor nod în gât. Va mai trece multă vreme până un serial de comedie se va ridica la nivelul TBBT. Nu am avut la Preacher sau American Gods, dar acolo am citit cartea și cam știu despre ce e vorba.

Recordul meu este GoT.
Atunci când s-a lansat, cu mare tam-tam, tocmai citisem niște cărți de George Martin și îmi plăcuseră. Am făcut calculele și mi-a dat că va fi un serial de succes, mai ales cu sprijinul HBO. Și am zis să am răbdare. Cât poate să țină, 3-4 sezoane?

Mno, iată, a avut 8. Și am tot avut răbdare. Problema e că, fiind atât de vestit și de bine făcut, practic știu tot ce se întâmplă în serial, cine și când moare, îl urăsc pe Joffrey și pe Cersei, am fost martor la violul Sansei și la căderea lui Bran, am fost lângă Danaerys când a ieșit din foc și tot așa. Știu și finalul, cu Ned Stark trezindu-se din vis (glumesc, chiar l-am căutat pe google).

Așa că nu prea mă mai trage ața să mă uit. TBBT s-a terminat… o să fie o vară tristă.