Zilele trecute m-a lovit gelozia ca tancul, și vreau sa povestim despre asta. 

În general nu-s o persoană geloasă, cred că am simțit gelozie ultima oară acum peste 20 de ani, dar eram lângă un tip care mă înșela, deci cumva era justificat sentimentul. Știu cine sunt și pe cine am lângă mine, și nu am posesivitatea aia bolnăvicioasă care cere atenție continuă, pentru că altfel nu mă simt iubită. 

Și totuși, iată: am fost geloasă. 

Mi-a luat 24 de ore de frământare continuă până am înțeles ce se întâmplă cu mine, și după aia m-am așezat în cur și am analizat de ce s-a întâmplat asta.

Astea sunt concluziile la care am ajuns – vi le scriu aici, poate vă ajută vreodată:

Care a fost fondul: În ultima lună am dat drumul unui start-up cu roboți autonomi. Am muncit enorm și m-am consumat enorm înainte de lansare, și încă nu avem finanțare suficientă, deci încă mă consumă. Faptul că am muncit la 2 companii și a trebuit să am grijă și de ai mei în ultima vreme m-a obosit un picuț. Nu mult, dar atât cât să nu mai am control suficient asupra emoțiilor mele. 

Sentimentul de inadecvare: Cred că fiecare avem uneori sentimentul că nu suntem în locul potrivit. Sentimentul ăla de impostură, de teamă că  undeva, cândva, cineva, își va da seama că simulăm ceea ce suntem. Cu cât încercăm să ne depășim mai mult condiția, cu atât sentimentul ăsta devine mai acut. 

Comportamentul celuilalt: Nu există nimic, absolut nimic ce ar fi putut face el, ca eu să nu fiu geloasă. Nu a greșit cu nimic, nu a spus „ceva”, nu a făcut „ceva”. Gelozia mea s-a declanșat de la un eveniment cotidian banal, pe fondul a ce am scris mai sus. 

Ce am avut nevoie de la el: de un pic de mângâiere și înțelegere. Asta până când m-am prins eu ce era cu mine.

Cum am trecut peste: În momentul în care am realizat că este gelozie, și nu altceva, sentimentul, am zâmbit. Nu e el vinovat pentru sentimentele mele de inadecvare sau de inferioritate. Mi-am cerut scuze pentru reacția aiurea. Încă mă simt vinovată pentru că nu m-am prins ce e cu mine mai devreme.

No. Catharsis. Ziceti și voi cum vă descurcați în situațiile astea. 

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.