Azi am fost în Cora, la shopping, să simt atmosfera sărbătorilor cum îmi cuprinde vena, să admir brazii de crăciun, cozonacii bauli și șampania ieftină clipocind în pahare.

Și cum mă plimbam eu alene printre standurile cu haleu, văd o doamnă care pur și simplu îmi rupe inima. Sărăcăcios îmbrăcată, împingea un căruț aproximativ gol, cu o pâine neagră ieftină, de cea colorată cu guașe și o supă fidelicioasă.

Se oprește doamna în fața galantarului cu carne, privește lung, suspină și merge mai departe. Și mai departe, trece de toate până la urmă și se oprește la raionul de pui. Se apleacă greu, respirând adânc și ia din galatar 2 pachete de gheare de pui.

Se uită la ele, le pune în coș, iarăși se uită la ele, se oprește, începe probabil să facă niște calcule, cu ochii în tavan și mișcându-și buzele spasmodic, se mai uită o dată la gheare, după care se apleacă din nou, greu, ia un pachet de gheare și îl pune înapoi. Deja costau prea mult.

Vă spun, aproape că îmi dăduseră lacrimile.
Am dat să mă îndrept spre ea, să îi iau ghearele de pui din mână și să îi cumpăr eu un pui gril, cel mai mare de acolo, să simtă și ea că vine black friday, când, cu un icnet, se puse în mișcare spre dreapta, ajunge în dreptul unui raft, ia un obiect de acolo, îl strânge satisfăcută la piept, după care îl depune victorioasă în coș.

Un rachiu aprig de câlnău…