Când eram mic, aveam 2 vecini, pe palier cu mama. Soţ şi soţie, pe el îl chema Gheorghe şi pe ea o chema Sofica. Doi oameni de aur, cu nişte inimi uriaşe.

Absolut de fiecare dată când îi vedeam, aveau la ei bombonele, acadele sau cine ştie ce fel de nuga sau alte dulciuri pentru copii.

Nu uitaţi că era vorba de vremurile epocii de aur, când găsirea la vânzare a unor bomboane împuţite de mentă, cleioase şi vechi, consta într-o uriaşă victorie.

Nenea Gheorghe şi tanti Sofica aveau o singură problemă. Nea Gheorghe bea intens şi cu metodă, iar tanti Sofica doar bea. Ca să scape de gura lui Gheorghe.
Ce se întâmpla de fiecare dată când Gheorghe se îmbăta? Era circ pe hol.

Pentru că nea Gheorghe avea nevoie de martori. În momentul când o lua la bătaie pe tanti Sofica. Motivul? irelevant. L-a înşelat în tinereţe, era curvă, nu era mâncarea perfect de caldă sau nu găsise borviz care să fie destul de rece.

În acele momente de maximă greutate pentru el, nea Gheorghe o scotea pe tanti Sofica pe holul blocului, cărându-i şuturi în cur şi urlând:

Na fă, să avem martori! Să vadă şi vecinii ce curvă nenorocită am sub uşă! Ce janghină mi-a dat mă-ta, nenorocito care eşti tu nenorocită!

Nea Gheorghe a murit. Şi tanti Sofica a murit. Ba şi mai mult, a murit şi copilul lor, un nene sexy care se purta cu părul dat cu zahăr pe spate şi lins cu peria de damă.

Mi-am adus aminte de ei, urmărind recentele certuri pe bani din online. Pentru că bunica mea avea o vorbă.
– Dacă nu vrei să râd şi cu curul de tine, spală-ţi rufele în familie.

Mdeh…