De când mi-am cumpărat prima dată telefon mobil, am avut ghinion la bateriile telefoanelor.
Primul meu telefon a fost cumpărat de la Connex, un Philips Diga. 49 de dolari, cu abonament de vreo 30 de dolari. Nu, nu exista euro pe vremea aia.

Telefonul era mare cât o căpiță. Mie îmi plăcea că avea un fel de capac de plastic care făcea slide și îi acoperea butoanele. Foarte mișto era. La Connex era pe vremea aia o chestie cu primele 3 secunde netaxabile. Am dat la telefoane de pe telefonul ăla de cred că de atunci am rămas cu ceva sechele pe creier.

Din păcate, bateria sugea major. Adică oricum ea ținea maxim 24de ore. Dar după 3 luni, a început să țină 2-3 ore maxim.
L-am schimbat cu un Ericcson A1018. Care era bestial. Cu o problemă. Îi murea bateria din când în când. De obicei în timpul unei convorbiri. Altfel, meseriaș telefonul.

Mi-am luat un Bosch. Vai, ce mișto era, cu antena aia de care trăgeai înainte de a vorbi. Uaș, era culmea culenismului. Dar, ca deobicei, bateria a început să crape în câteva săptămâni.

Nu îmi mai aduc aminte de restul telefoanelor avute. Am avut multe. Nokii, Panasonice, Motoroale, toate crăpau la baterie.
Ultima operă de artă care am avut-o a fost un HTC Touch Pro2. Bă, cel mai mișto telefon ever avut de mine. Nici măcar nu îmi mai deschideam laptopul seara, pentru că telefonul îmi era suficient.
Din păcate bateria i se termina în maxim 3 ore, și asta dacă îl menajam.

Am rămas fără el și m-am întors la Nokia 6300, proprietate personală. Bun telefon. Îl ține bateria 2-3 zile, la modul chiar vorbit mult.
Din păcate, nu mai aud nimic, interlocutorul trebuie să urle în receptor ca să îl aud…
:cuss: