În seara asta, după ce mi-am băut ceaiul de seară împreună cu nihasa, am zis să o iau prin IOR, pe pista de biciclete, să văd și eu cum e să mergi pe așa ceva, în parc, pe aglomerație.

E o glumă sinistră. Deși trotuarul are 5 metri lățime, e plin de femei cu căruțuri, cupluri drăgăstoase, idioți pe role, copii nesupravegheați, trotinete etc. Când claxonezi primești un eventual Ce mm claxonezi, aruncat peste umăr, rapid înghițit când văd că nu e un copil sau vreunul mai uscat.

Mai e mult până departe, când e vorba de civilizație. Mult prea mult. Cerem de prea multe ori respect, fără să oferim.