Guest Post: Românul și emigrarea

Constat cu placere ca fac parte dintr-un grup de oameni inteligenti, informati, pregatiti pentru viata, pentru a-si gasi un loc al lor oriunde in lumea asta larga, oameni care stiu sa-si stabileasca prioritatile , telurile si caile cele mai potrivite de a le atinge...
Oameni care inainte de a pleca brambura in lume stiu deja unde sa se inregistreze, cit costa asigurarea si citi bani sa aiba in buzunar pregatiti pentru a plati chiria pentru 6 luni in avans.
Persoane care n-au nevoie decit de o retea buna de internet pentru a-si procura totul, de la locul de munca , contul in banca pina la cumparaturile pe care n-au chef sa le care in plasa pina acasa.
Ei nu vor ajunge intr-o tara straina pierduti, cu gura cascata de uimire, vorbind limba jumate cu ochii, jumatate indicind cu degetul... Avind jobul contractat inainte de plecare, nu vor petrece nopti insomniace pentru grija insuccesului, cautind un plan B "ce zic daca voi fi nevoit sa ma intorc cu coada-ntre picioare?" Pentru ca, desi nu vrem sa recunoastem, ne afecteaza ceea ce ne inchipuim ca ar putea comenta rudele, vecinii, "prietenii". Cunosc si eu persoane care s-au intors "pentru ca nu m-am obisnuit sa stau departe de mama!"
Sigur, de cind am intrat in EU nu mai exista problema clandestinitatii, nu ti se mai opreste respiratia cind un politist te opreste la un control de rutina pentru a verifica actele...
Cit de norocosi sint tovarasii mei de comunitate care nu vor suspina "ehh, dar rosiile nu au gustul de acasa!" Oricum, cu retelele telefonice fara costurile de roaming e mult mai usor sa suni la orice ora din zi sau din noapte, iar Skype sau videocall sint ceva banal, normal, aproape nu simti ca esti departe de locul natal. Dorul e ceva desuet, chestie pentru poetii romantici din alt secol.. (Shh, va spun un secret : dupa cinci ani trece.)
In toate povestile pe care le-am citit, nimeni nu a fost pus in situatia de a apela la prieteni, rude, cunostinte, de parca relatiile interpersonale anterioare se dizolva in neant. Viata e luata de la zero, pe cont propriu si in mod independent. Sigur, careva a povestit de prietena care era deja acolo si i-a facilitat acomodarea, chiar daca se intelege ca apoi povestea de dragoste s-a sfirsit (c'est l'amour, toujour parsive). Dar rudele? Se stie, singele apa nu se face, insa "frate-frate, dar brinza-i pe bani" si "socoteala de-acasa nu se potriveste cu cea din strainatate" se supun doar lui "cind ajunge tiganul imparat..."
O persoana motivata stringe din dinti si merge inainte, chiar daca asta inseamna ca la inceput sa locuiasca 6 indivizi intr-un apartament cu doua camere, ca e mai ieftin, chiar daca i se spune " ba, nu te mai bucura ca iti faci contract legal si permis de sedere oficial, nu vezi ca X e invidios ca el nu a reusit sa gaseasca nimic stabil, desi e aici doi ani inantea ta?" "Dar eu sint specializat pe domeniul meu, el cauta generic!" "Nu conteaza asta, in opinia lui are mai mult drept decit tine! De fapt, chiar ar fi bine sa iti cauti o alta casa, nu ne mai flutura sub nas "norocul" tau! Sigur ai gasit tu un mod pe care nu vrei sa ni-l spui si noua!"
In strainatate multe amicitii se destrama, se pierd in turbina unor neintelegeri marunte, alimentate de competitie, de invidie, de dorinta de a primi aprobari si recunoastere, ca un fel de Facebook cu consecinte reale. Te poti plinge celor care iti ramin aproape sau iti poti crea noi prietenii, daca esti capabil sa te adaptezi altor persoane, cu mod de gindire si cultura total diferite de educatia ta. Traieste si lasa pe altii sa traiasca. Daca ai posibilitatea sa faci un bine cuiva, fa-l fara sa astepti recunostinta. In felul asta n-o sa fii dezamagit, iar daca recunostinta , impotriva tuturor prezicerilor, va veni, vei fi cu atit mai mult placut surprins.
Iar colegii de munca... aici e un capitol intreg... Nu ajunge sa fii bun in ceea ce faci, sa iti vezi de treaba ta in mod perfectionist. Doar asta nu iti asigura o atmosfera placuta de munca (sint totusi 8 ore pe zi, o treime din viata, trebuie sa faci in asa fel incit sa te simti confortabil). Oricum e valabil in orice colt de lume : ultimul venit intr-o echipa trebuie sa aiba grija sa nu tulbure echilibrul deja format.
Multi emigranti aleg un stil de viata care sa le aminteasca de unde au plecat: de la bucatarie pina la mobilarea casei, de la vorbitul exclusiv al limbii natale in familie, pina la cultiva un nationalism justificat doar de dorinta de a se simti superiori prin ceva, orice... Cind esti rupt de radacinile tale, te agati si de un rotocol de fum pentru a cauta stabilitate. Si apoi se pling ca localnicii ii privesc ca pe niste straini si ii discrimineaza.
Insa o data stabilit , cu siguranta zilei de miine, birocratia rezolvata si rudele asigurate ca totul se desfasoara conform planului, incepi sa privesti in jur. Si ai de ce te minuna : de la politetea excesiva din unele parti, la comportamentul relaxat si expansiv al altora, de la minunile tehnologice si orasele cu imobile moderne in otel si sticla, la cladirile peste care a trecut istoria. De viata relaxata nu stiu ce sa zic, depinde de ceea ce vrea fiecare, mie mi se pare ca in Ro se "chefuieste" mai mult. Cind o sa te intorci in tara, prietenii or sa rida "daca tu locuiesti acolo, cind vii aici se cheama ca iti faci concediul in strainatate?"
Cred ca cel mai important lucru, pe care nu trebuie sa il pierzi din vedere niciodata, este cine vrei sa devii si ce vrei sa realizezi. Suna banal, a motivational, dar e atit de simplu: "eu sint Ion, fac parte din asa numitii decretei crescuti la gramada, imi dau seama cit sint de superficiali cei din jurul meu, vreau sa devin un om relaxat, elegant , vreau o viata in care o cheltuiala neprevazuta sa nu ma lase cu o factura neplatita" Asta e definitia mea pentru un trai decent : sa nu ma necajesc atunci cind mi se strica un lucru, stiind ca se poate inlocui . Problemele serioase sint sanatatea si sentimentele celor dragi.
Pacat ca asta o invatam mai degraba din experienta proprie decit din ce ne spun altii. Dar tot mai bine mai tirziu decit niciodata, nu?
Ca sfat (necerut) pentru cei ce vor sa plece, as avea unul singur: intrebati-va daca aveti spiritul necesar sa va puteti adapta acolo unde intentionati sa mergeti. Ca daca vreti sa traiti tot ca inainte, s-ar putea sa se iste niste incompatibilitati care o sa va strice feng-shuiul. Si ar fi pacat sa tinjiti dupa intoarcere...

39 comentarii

  1. Corect, cam ce spuneam pe scurt in comment-ul asta:

    https://cetin.ro/ganduri-dupa-2017/#comment-1624344

    De multe ori le spun la astia noi veniti care-i macina dorul: bre, emigratia e ca o masea noua; la inceput te deranjeaza, nu indraznesti sa pui baza etc; dupa care te obisnuiesti si in final folosesti partea aia tot timpul + te miri cum de nu erai ok inainte cu ea.

    Mai apare si chestia ca devii mai putin "roman", incepi sa nu-i mai intelegi pe ai tai "de-acasa" (cam dubiosi/ciudati), news la TV romanesc ti se par tot mai distractive dupa care chiar ciudate. Da, iti plac in continuare chestii de muzica/arta etc, tuica/palinca TOTDEAUNA, dar comportamentul de zi cu zi al romanashului "de-acasa" ti se pare tot mai ciudat :)

    Dar per total, DA. Asta e singurul mod serios de a merge inainte pentru tine si familia ta: EMIGRAREA.

    Daca:
    1) vrei sa faci ceva cu viata ta si sa progresezi tu si familia ta
    2) esti de bun simt/normal la cap si nu kkt pesedist de bani gata/spagar + mana-n mana cu ei
    3) varsta - nu prea batran, sa poti cat-de-cat munci sanatos (<50 probabil).

    Celelalte variante: sa culegi hartiute/tras de maneca idiotii/exemplu personal/#rezist/hei-rupisme cu sa vina partidul ala conservator pur, calare pe cal alb etc - sant toate iluzii desarte. Ori nu s-ar intampla in veacul vecilor in Romania, ori ar dura peste +100 de ani.

    Thumb up 38
  2. si de fapt, ce ai vrut sa zici?

    Thumb up 38
    • #3

      "eu sint Ion, fac parte din asa numitii decretei crescuti la gramada, imi dau seama cit sint de superficiali cei din jurul meu, vreau sa devin un om relaxat, elegant , vreau o viata in care o cheltuiala neprevazuta sa nu ma lase cu o factura neplatita".
      Tu esti din aia cu tl:dr nu-i asa?

      Thumb up 16
  3. Partea maximă e că nu tre să dai explicații nimănui. Iar dacă banu nu iese așa cum ti-ar place, totul se transfotmă intr-o lectie de supravietuire, uneori la limită, că nu suntem toti Bear Grylls cu echipa după el. Mai sunt si de astea in viață

    Thumb up 12
  4. #5

    Apoi daca e asa.. nu mai emigrez nicio data, jesus si chiar imi doream un ciobanesc german cu doughnuts insirati pe coada aia lunga.

    Thumb up 15
  5. #6

    Ca sfat al celei care a plecat: nu va intrebati prea mult daca e bine sa plecati, pentru ca daca ii puneti pe toti cei din jurul vostru in balanta: mama, tata, frati, surori, verisori, prieteni nu mai plecati niciodata si nu va mai traiti viata. Nu o sa va dati niciodata seama de cine e bine sa fie in cercul vostru si nu mai traiti decat pentru ceilalti. Sunt mama, dar niciodata nu o sa-l fac pe copilul meu sa traiasca pentru mine pentru ca nu pentru asta l-am facut. El o sa traisca pentru el acolo unde o sa-i fie bine si numai daca el o sa considere ca va dori sa fiu in preajma lui o sa fie asa. Ca oamenii pleaca si se reintorc asta e....nu sunt de judecat. Este absolut problema lor! S-au informat pe pielea lor si traiesc unde le place! Bine ca au fost pionierii care au pus bazele informarii celorlalti. Ca sfat : traiti-va viata si incercati sa traiti pentru voi nu pentru altii si in mizeria norului " ce spune lumea despre mine daca fac asa? " Mi se chiar rupe de ce spune lumea...am facut-o pe banii mei pe timpul meu si acolo unde mi-a fost bine. Asa aflati cine va este cu adevarat alaturi! Am o lista lunga de "prieteni" stersi de pe lista. Nu este o mandrie ci chiar un semnal de alarma ca mi-a trebuit cam mult sa-mi dau seama de cine imi intra in casa. Cat sunteti tineri plecati si vedeti unde va place ....nu incercati experienta decreteilor (daca ar fi sa enumar cate cretinatati am fost fortata sa invat si inca le mai visez noaptea si incerc sa ma dezbar de ele as face un roman). Nu va mai uitati in gura celui care va judeca de faptul ca v-ati intors......cainele moare de drum lung si prostul de grija altuia!

    Thumb up 37
  6. rezumat: e (inca) unu ce zice ca el e destept si realizat si voi sunteti prosti.

    Thumb up 40
    • #8

      Omu-si rupe o ora din viata ca sa dea un sfat avind la baza experienta lui si tu intelegi doar ca vrea sa se laude.

      Thumb up 15
    • #9

      inclin sa cred ca e mai degraba una

      Thumb up 6
  7. #10

    Eu am emigrat in Coreea de Nord, m-am adaptat perfect, nu regret nici o clipa, nu m-as intoarce niciodata, am exact spiritul necesar pt asta, haidi pa pa pa pa!

    Thumb up 25
    • #11

      Tu esti ca si studentul ala din bancul cu practica la Canalul Dunare-Marea Neagra: "Draga mama, e atit de bine aici pe santier ca nu inteleg de ce nu m-ai trimis la canal de cind m-am nascut..."

      Thumb up 16
  8. Cel mai bun pana acum. Respectele mele!

    Thumb up 7
  9. Bravo, mon cher! Tinta. La obiect. Felicitari!

    Thumb up 5
  10. #15

    Super tare textul! Și real. Bravo! Perfect adevărat tot ce-ai scris. E de luat aminte pentru cei ce vor să emigreze.

    Thumb up 4
  11. #16

    Eu ce am vazut in discutiile de aici, sunt doar niste panselute suparate. Daca chiar vreti sa plecati din romania si romania va face sa vomitati doar cand auziti de ea, nu tot ganditi atata cu mentalitatea de roman. Ca vai stiu unde sa ma duc sa intreb unde imi fac asigurari sociale. Bravo boss, stii tu si inca vreo cativa care abia stiu cum sa isi scrie numele. Ce mai realizare. Astea sunt niste chestii pe care dupa ce le-ai facut ai uitat de ele complet.
    Am plecat cu 50 de lire in buzunar si m-am intors cu mai multe si asta fara combinatii. Si as face asta din nou, chiar si cu bani imprumutati si fara servici asigurat. Stai ca sobolanul doua trei luni si intr-un an ai si uitat de asta. Asta e cea mai naspa chestie care ti se poate intampla cand pleci din romania.
    Daca plecati in afara sa fiti in continuare romani, mai bine stati acasa.
    Pe mine momentan chiar ma doare dorul de casa, dar inca nu mi-am spalat adidasii si vad cat noroi am pe ei de la mers pe strada pe acolo prin locurile fancy din bucuresti.
    Cand ai iesit din tara, ferestete de romani si o sa fii ok. Asta e singurul sfat valabil pentru orice tara in care te duci si singurul de care ai nevoie. Restul e apa chioara, gasesti pe google tot ce iti trebuie. Daca romanii chiar aveau ceva bun in ei, nu era toata tara aia o mare cocina.

    Thumb up 70
    • #17

      +1000

      Thumb up 8
    • #18

      @super_fotbal - Dude asta cu "fereste-te de romani si o sa fii ok" este dubioasa. In definitiv si tu (emigrantul) esti roman. Ce ar trebui sa intelegem ca absolut toti romanii sunt tampiti si tu esti frumos/destept?!? Sunt perfect de acord cu faptul ca atunci cand emigrezi trebuie sa faci tot posibilul sa te integrezi in societatea de acolo. Sa iti limitezi interactiunile de acolo strict cu comunitatea de romani localnica este o idee proasta. Dar de aici si pana la a evita relatiile cu romanii de acolo este o cale extraordinar de lunga.

      Si apropo, ca sa te integrezi afara trebuie sa vrea si populatia bastinasa sa te integreze. Daca eviti romanii doar ca sa interactionezi cu rusi, indieni, bulgari sau algerieni nu cred ca ai rezolvat mare lucru....

      Thumb up 8
    • #19

      Hai sictir cu "ferește-te de români". Toți pseudo-intelectualii vă feriți de conaționali și asta nu înseamnă decât că și voi sunteți parte din problemă, nu vă suferiti între voi.
      Cine se aseamănă se adună. Niște parveniți ipocriți și cu nasul pe sus nu atrag decât oameni de proastă calitate.

      Thumb up 8
  12. #20

    Cetin: alt detaliu misto cu Madridul e că apa de robinet e exceptional de bună si de curată, direct din muntii Guadarrama care se și văd din Madrid, mai ales din Ciudad Universitaria/campus si facultati .

    Thumb up 6
  13. #22

    "vorbind limba jumate cu ochii, jumatate indicind cu degetul" - daca ai emigrat in Finlanda sau Olanda ai tot respectul meu. Daca te-ai multumit cu UK, Canada sau de-astea anglofone eu nu m-as lauda in locul tau. Mentiune onorabila pentru romanii din Franta, Elvetia francofona sau Belgia francofona, ca-s old school.

    Thumb up 14
  14. Despre emigrare, cel mai important nu e contul la banca, dovada de adresa, NiNo, scoala pentru copii, sau altele asemenea.
    Cel mai important lucru e decizia de a pleca.
    Nu pleci pentru copii ( „ca sa le faci un viitor”) sau pentru parinti (ca sa faci bani sa ai cum sa-i ingijesti ) sau pentru sot/sotie.
    Pleci pentru tine!
    Pleci pentru ca simti ca te sufoci, ca simti ca te sinucizi zilnic. Pleci pentru ca esti alungat.
    Pleci ca nu poti respira aerul plin de praf si noxe, pleci ca ti-e frica c-o sa mori intr-o zi intr-un taxi sau in accident cu tirul. Pleci tocmai ca stiii ca si dupa ce pleci o sa ti se mai ceara alte taxe nejustificate.

    Pleci dupa nenumarate incercari de a schimba lucrurile urmand proverbul ca omul sfinteste locul.

    Daca nu esti hotarat(a) sa pleci, nu pleca! Sunt lucruri frumoaste care le poti inca face acolo unde esti. Fa-le!

    Si data luata hotarea, restul vine de la sine: Sotul/sotia te urmeaza si te sustine, copiii isi vor gasi noi prieteni si vor invata limba mai repede ca tine, parintii vor avea ocazia sa vada locuri si sa faca lucruri care sa umple golul singuratarii si batranetii.
    Si vei sti ce ai de facut: inveti, inveti sa faci, inveti regulile, le respecti.

    Si dupa ce pleci, poti sa mai pleci inca o data…

    Acelasi „t”, care viseaza de unul singur sa plece inapoi, insa n-are curajul sa faca de unul singur pasul asta din cauza copiilor, parintilor, … a sotiei.

    Thumb up 19
  15. Lasa-ti spatiu intre paragrafe, va rog. Chiar e greu de citit un text atat de lung si indesat.

    Thumb up 7
  16. #29

    Eh, si-n Cehia daca ai o mina rupta intelege lumea doar pe jumatate din ce ii intrebi...

    Thumb up 2
  17. #30

    Cel mai dificil este sa te adaptezi la cultura si obiceiurile unor tari in care tineri din aceeasi generatie ca si tine au avut acces la tot ce tie la inceput ti se pare wow de cand erau in fasa. Dar timpul si nevoia te invata sa te adaptezi, atata timp cat privesti inainte. Cat despre faptul ca in UK e mai usor decat in Finlanda sau Olanda... Finlanda si Olanda sunt tari in care engleza se vb la tot pasul iar calitatea vietii este pbbil ceva mai buna decat in UK.

    Thumb up 0
  18. #31

    Excelent post!Multumesc

    Thumb up 0
  19. #32

    Eu vad un text in care nu se vorbeste de emigrare ca de un oarecare contract de transfer, in mod calculat si rational. Cred ca pune in lumina componenta aia umana pe care citiva o numesc psihic, altii suflet iar unii nici nu o iau in considerare (apoi se mira de ce nu se simt fericiti... )
    Nu vad spirit de superioritate, nici de judecata ( nu spune "emigrantii romani aleg un stil de viata care sa le aminteasca de unde au plecat", ci "multi emigranti"-- din cite stiu e perfect valabil si pentru musulmani sau pentru chinezi)
    Intrebare pentru vajnicii si rationalii viitori cetateni ai lumii fara frontiere: voi ati luat in calcul faptul ca intr-o zi (sau mai multe, in functie de cite rude si prieteni apropiati lasati in urma) o sa primiti un telefon si o sa luati un avion in graba , pentru un ultim salut sau o inmormintare?

    Thumb up 5
    • #33

      probabil au luat in calcul. mi se pare gresit sa iti planifici viata in functie de cine iti moare sau de cine ti-e dor. ti-o planifici in functie de viitor, pentru ca viata ta nu iti apartine, ci iti este imprumutata de copiii tai.

    • #34

      Stefablue - ma intreb cum faceau aia de emigrau prin anii 40-50 cand plecau cu vaporul si le murea cineva. Coane, azi macar traim intro epoca a vitezei si ajungi in 24 de ore unde trebuie.

      Thumb up 3
    • #35

      n-ai citit pina la capat, asa-i?

      Thumb up 0
  20. #36

    Nu ma refer la planificat viitorul in functie de ce lasi in urma, ci la pregatirea psihica pentru a infrunta situatia respectiva atunci cind se va prezenta. Eu eram linga o tipa cind a primit telefon de acasa ca taica-su a fost internat in spital pentru un accident mediu (nu grav). Era insarcinata in sapte-opt luni si a inceput sa plinga si sa urle disperata, "ma duc urgent acasa , ca eu nu sint ca vara-mea care nu s-a dus la inmormintarea lui taica-su!" , fara sa ia in calcul ca o calatorie cu avionul in conditiile ei era dificila...
    Ma refer la exercitiul ala de imaginare a celui mai rau scenariu posibil si a cautarii de solutii. Daca treci peste asta, gasesti leac la toate.
    Tocmai ca sa nu se ajunga apoi la mecanismul " am fost nevoit sa emigrez si n-am putut fi aproape cind ar fost mai multa nevoie de mine, fir-ar ea a dracului de strainatate".
    Consider mai potrivit " am facut alegerile mele in mod responsabil si astea sint urmarile logice si firesti, mi le asum".

    Thumb up 8
    • Niste amici prin asociere, frati, stabiliti in Germania. Primesc telefon ca mama are cancer in faza finala si i-au dat trei zile de trait. Nu au ajuns la timp...

      Thumb up 0
  21. un articol care m-a uns la suflet..exact lucrurile pe care multi le gandeam dar poate nu am stiut sa le exprimam atat de "poetic" si de frumos in cuvinte. felicitari! multumesc! o sa tin cont despre cele scrise aici atunci cand o sa imi fac curaj sa fac pasul.......

    Thumb up 1
  22. #39

    Ăăă... deci ce-a vrut să zică poet... pardon! Scriitorul?

    Thumb up 0