Știți probabil că s-au tăiat veniturile bugetarilor și pensiile. Bine, nu înțeleg care e faza cu pensia, adică legal eu ies la pensie cu o sumă, sumă pentru care dealtfel am cotizat miliarde la stat de-alungul vieții, după care vine un nene premier și zice vezi că de mâine te tăiem, că nu sunt venituri. Păi banii mei, cu care am cotizat ca alții de-alungul timpului să își ia pensie, unde sunt?

În fine. Nu despre asta e vorba.
Înțeleg că bugetarilor li se va tăia în mod egal salariul cu 25%, ceea ce probabil îi va afecta enorm pe bugetarii cu venituri de circa 10 000 euro lunar și aproape deloc pe profesorii sau stagiarii care iau 700 lei acum și vor lua 550 lei de luna viitoare. Desigur, dreptatea va triumfa.

Drepturile acestor oameni ar fi trebuit să fie apărate de sindicate, nu? Sindicate care ar fi trebuit să vină și să bată cu pumnul în masă, să tragă cât mai mult pentru salariați și, într-un final, să ajungă la o variantă coerentă și corectă, de bun simț pentru ambele părți.

Din păcate, în rromânia, nu există lideri de sindicat, ci doar afaceriști veroși, care în spatele fotoliului de lideri sindicali, nu fac decât să își conducă businessurile cu elan muncitoresc.

Probabil foarte mulți dintre voi îl știu pe Miron Mitrea doar drept un senator de vază și membru marcant al PSD. Pentru că sunteți tineri, iar de istoria recentă vi se rupe-npaișpe, nu?


Miron Mitrea era șofer de autobază. Demult, pe vremuri imemoriale, când Petre Roman purta pulovere și toată populația de la APACA visa să aibă un one night stand cu el.

Ușor ușor, tânărul Miron a ajuns lider de sindicat, vorace, veros, dădea cu pumnu-l în masa FSN de crăpau cristalele din glastra lui Iliescu. Așa că, pentru a-l calma, PSD-ul l-a făcut membru, după care parlamentar.
Asta cu toate că, în acea perioadă, era perfect interzis ca liderii de sindicat să aibă apartenență politică. Uite că la Mironaș s-a putut.

După aia, restul e istorie. Ministru al transporturilor, proprietar de Fly Taxi, care Fly Taxi câștigă de la același ministru al transporturilor exclusivitatea pe 5 ani la aeroportul Otopeni și alte afaceri, total legale și fără nici o relevanță pentru articolul de față.

Liviu Luca era un salariat simplu și umil, atunci când a devenit lider de sindicat la Petrom. De atunci au trecut mulți ani, încrengături prin care bătea Vântu, care cumpăra împreună cu Luca, mai mult cu forța, procentele ce le reveneau angajaților Petrom din propria intreprindere, Sebastian Vlădescu care ajunge ministru datorită relațiilor de afaceri ce le are cu același Liviu Luca. De fapt, cred că Luca e singurul lider de sindicat care i-a amenințat pe cei ce ii reprezenta de fapt, într-o scrisoare deschisă, semnată de el și de patronatul OMV. Mai multe date sunt gârlă pe internet, trebuie doar să cauți.

Bogdan Hossu, liderul Cartel Alfa, spune că nu are decât un mizerabil salariu de 1000 de euro. Doar că domnul Hossu participă în multe consilii de administrație ale multor companii de stat. Venituri? Rotunjoare spre rubiconde.

În aceeași situație este și Dumitru Costin, de la BNS. Dânsul este dealtfel și un prosper om de afaceri, afaceri pe care, nu-i așa, le-a deschis sesizând oportunitatea de piață și exploatând-o cu succes, muncind zi și noapte, iar acum primind răsplata muncii depuse.

Și așa se conturează un tablou gri spre negru, cu lideri sindicali care sunt de fapt în aceeași tabără cu dușmanul, ca să zic așa, pentru că, să fim serioși, guvernarea Boc nu este un partener de discuție, ci un partener de afaceri pe banii statului.

În tot acest timp, angajații de la stat, care au ajuns un fel de paria ai societății, suferă pe margini, lingând rarele oase aruncate lor de cei care îi spoliază.
Și nu, dragilor, angajat bugetar nu este doar nesimțita de la ghișeu, care te scuipă în față atunci când ai vrea să îți plătești impozitul.
Angajatul bugetar este și învățătorul care îi deslușește copilului tău alfabetul. Este medicul care îți salvează viața atunci când ești la un milimetru să ți-o pierzi. Este polițistul care își riscă viața pentru tine. Este pompierul care intră în foc să te salveze iar tu, țărane, îl înjuri că nu intră suficient de repede. Este soldatul care moare prin deșerturi, scâșnind în dinți nisip și speranța unei vieți mai bune.

Ei sunt cei ce vor suferi cu adevărat. Nu sutele și miile de consilieri din diverse ministere. Nu va suferi Dan Bittman. Nu va suferi președintele eximbank, cel ce are nuștiucâte zeci de mii de euro lunar salariu. Nu vor suferi armatele de funcționari care plimbă hârtii prin primării și din când în când mai bifează o vizită cu un oraș înfrățit.

Nu. Vor suferi OAMENI.
Între timp, Bogdan Hossu amenință că nu va mai participa în consiliile de administrație pe unde prestează și astfel va bloca tot.

Domnu’ Hossu, cu grijă vă rog, că se dublează întreținerea de la iarnă și nu o să mai aveți cu ce să o plătiți.