Mă uitam pe unul din posturile de așa zisă știință de la tv, ceva cu un E, la o emisiune care vine fix după căutătorii de aur din Australia, la care mă uit constant, tresărind la fiecare pepită pe care o găsesc oamenii aceia.

Și apare emisiunea cu vânătoare de urși Kodiak în Alaska. Despre ce greutăți masive întâmpină vânătorii, cum se înfruntă mano a mano cu ursul, pericolul, excitmentul și tot fell de bullșit.

Mi-e o scârbă masivă de oamenii care ucid animale sălbatice pentru distracție. Mai ales animale mari, animale care se reproduc greu, cu durată de gestație mare, cu pui care se dezvoltă pe parcursul a mai multor ani.

În palierul meu de valori, este egal cu arderea cărților.
Copii duși la vânătoare, să vadă cum este să ucizi un urs.
Și cică în condiții egale cu ursul. Mai exact, vânătorul își angajează un ghid, care îl duce la locurile cu urși. Ghidul știe exact unde sunt urșii, care sunt drumurile, timpul până vine prada. Vânătorul are armă cu lunetă și îl împușcă de la sute de metri distanță, în, repet, condiții egale. Ghidul îi zice până și când să apese pe trăgaci. Cât curaj în înfruntare, ce condiții de luptă egale, cât eroism.

Vânătoarea este un sport BARBAR care ar trebui interzis, într-o lume civilizată.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.