Mă preumblam eu mai zilele trecute prin Băneasa Shopping Center, să iau nişte Chopstix la pachet (marfă de chinezească, vă zic) când, la un moment dat, se repede asupra mea un domn ochelarist, cu freză de geek şi lejer parfumat.

– Bună ziua, aş dori să vă atrag atenţia asupra ceva.

Eu, infractor de genul meu, m-am gândit şase, să vezi că m-au prins ăştia că nu am plătit parcarea şi am fugit cu jetonul, adică cheia de la yală.
De unde, nu.


– Vreau să vă spun că CitiBank a lansat un card de cumpărături, card car…
– Nu mă interesează, mulţumesc frumos.

Ăla nimic, omul avea o misiune şi trebuia să o ducă până la capăt.

– Sunt sigur că dacă aţi afla în detaliu condiţiile avantajoase pe care vi le oferă acest…
– Nu, nu sunt interesat, nu doresc să le aflu.

În timpul ăsta, eu mă deplasam spre direcţia înainte, după cum vă imaginaţi. Omul, geană după mine.

– E şi păcat să refuzaţi să fiţi informat despre o asemenea ofertă.

La care mi-am ieşit din pepeni.

– Iartă-mă, tu ştii că lucrezi într-o bancă de căcat, care practică cămătărie legală?

A plecat. . .
Acuma-mi pare rău. Dacă am pierdut o ofertă de nerefuzat, cu doar vreo 70% dobândă lunară, gen provident?

Acum sincer, îl înţeleg pe omul ăla, e disperat, îi e foame, e criză, clienţi din părţi. Dar nu e puţin lugubru să încerci să faci bani jefuind naivi prin mol? Pe ăştia îi pun pe aceeaşi treaptă cu nemernicii care vând împrumuturi de la provident `ca să aibă copilul haine la şcoală`, uitând să menţioneze că au dobândă de 80%, sau pe tipa care ne spune Hai la Spiru Haret, că şi eu am terminat-o şi uite ce tare sunt, omiţând să spună că licenţele de la Spiru sunt pe gârlă.